Editorial Radiografia unui sistem medical bolnav

 
A mai rămas mai puţin de o lună până la desfăşurarea alegerilor locale. România se va schimba la faţă atunci, spune mai toată lumea. În tot acest timp, o anchetă zdruncină din temelii sistemul medical din România. Criza dezinfectanţilor. Se lasă cu demisia ministrului Sănătăţii, Patriciu Achimaş-Cadariu. De altfel, încă de la început, acesta ne-a anunţat că nu poate face mari schimbări în Sănătate. A ajuns ministru imediat după tragedia de la Colectiv, în urma căreia 64 de persoane şi-au pierdut viaţa. Acum, prim-ministrul României, Dacian Cioloş, va fi ministru interimar la Sănătate, până ce se va găsi omul potrivit.
 
Pe de altă parte, în scandalul dezinfectanţilor diluaţi, compania Hexi Pharma, vizată de această criză, şi-a cerut intrarea în insolvenţă, ieri, la Tribunalul Bucureşti. Societatea este investigată de Parchetul General, sub suspiciunile de zădărnicire a combaterii bolilor şi falsificare şi substituire de alimente sau alte produse.
 
Cu toate acestea, România a schimbat, în ultimii şase ani, opt miniştri ai Sănătăţii. De menţionat că unii dintre ei au avut mandate scurte, de două sau trei luni. O întrebare am: cum ar fi putut schimba un ministru un sistem bolnav în trei luni? 
 
România se îmbolnăveşte pe zi ce trece. Nici măcar în spitale nu te mai poţi trata. Mergi să tratezi o boală, te molipseşti de alta. O infecţie, în cel mai bun caz. Ne plângem că ne pleacă medicii, că ne pleacă tinerii, că ţara o ia la vale. Ce le-am putea oferi noi medicilor? De ce să aleagă un tânăr proaspăt absolvent de Medicină să lucreze în România? Pe cine mai poate el salva, când un sistem întreg este împotriva lui în fiecare zi? Ne afundăm cu toţii tot mai mult în această mizerie, din care se pare că nu mai avem scăpare şi de care nu ne mai scapă niciun dezinfectant. România este ţara în care un sportiv se prăbuşeşte pe teren, în faţa medicilor de pe Ambulanţă, care nu au instrumentele necesare pentru a interveni. 
 
Pentru mulţi, alegerile locale par o rază de lumină pe străzile întunecate pe care le străbatem. Credeţi dumneavoastră că, de pildă, dacă vom avea un nou primar în oraş, nu vom mai plăti 5 lei pentru halatele şi încălţămintea de plastic din Spitalul Judeţean Constanţa, care, în mod normal, ar trebui să fie gratuite şi obligatorii? Oare pentru ce plătim atâtea impozite?
 
Un lucru este cert. Sistemul medical din România suferă şi, în loc să ne ajute să ne tratăm, ne „ajută“ să ne îmbolnăvim. În aceste condiţii, vă adresez o întrebare, dragi cititori: poţi să trăieşti în România?