Editorial Războiul din Ucraina, combustibil pentru „fapte bune” românești

O pandemie, apoi un război. Sună a scenariu de film artistic, însă realitatea din ultimii doi ani ne-a arătat contrariul.

M-aș fi așteptat ca după o vreme în care omenirea a trecut prin niște încercări greu de imaginat, ca măcar spiritul civic să mai răsară printre răutăți gratuite și invidie cât cuprinde. N-a fost cazul, am văzut bunătatea din spatele tastaturilor în pandemie, iar acum o văd pe cea din viața reală în timpul unui război, care se desfășoară la granițele țării noastre.

Știm cu toți că ucrainenii au fugit și încă fug din calea bombelor. Unii cu ce au avut pe ei, alții mai „norocoși” s-au oprit să își facă un bagaj. Ideea este că, în final, toți sunt niște victime colaterale.

Dacă unii dintre ei dispun de fonduri (a se citi „au bani, dom’le! Ăștia ne cumpără pe toți”), asta nu înseamnă că nu se află în aceeași situație ca cei care n-au nici măcar un leu în buzunar. În viziunea unora, dacă au bani, ar fi trebuit să rămână acolo, să aștepte să fie răniți sau, mai bine, să moară. Mai bine mor ei decât „credincioșii” de ciudă.

Săptămâna trecută, chiar în pragul sărbătorilor de Paște, trei femei din Ucraina plângeau lângă mașinile parcate (regulamentar), acum zgâriate de o persoană binevoitoare, care a trecut cu o cheie și n-a „iertat” niciuna. Trebuie să menționez că este vorba despre niște autoturisme scumpe. Să fie, oare, invidia? Sau pur și simplu răutatea gratuită?

Aceleași persoane care sunt scârbite atunci când femeilor le sunt donate creme de față, produse de machiaj și parfumuri. „Cum adică, să le dai parfum? Ăștia au venit să ne ia nouă banii pentru prostiile astea?”. Ce nu înțeleg acești oameni este faptul că ele vin de la o viață normală care, da, culmea, include și-un parfum pe noptieră, și-o cremă de față și, să îndrăznesc să spun, un ruj?!

Am auzit inclusiv replica „Cum să le dai mâncare ăstora? Tu nu vezi ce unghii au?” Desigur! Dacă au manichiura făcută, merită să moară de foame. Bravo!

În opinia multora, dacă nu ai hainele rupte și ai avut posibilitatea să fugi cu mașina proprie din Ucraina, nu meriți să fii băgat în seamă. Ba mai mult, meriți să fii batjocorit.   

De la cazul dur criticat al ucrainencelor care și-au deschis în Constanța afacerea cu găluște, până la distrugerea bunurilor lor doar pentru că nu putem să ne vedem de treaba noastră, ne arată doar că în era accesului la informație, unii preferă să rămână în bezna și confortul răutăților.

Am mai spus-o și am să o mai spun: Atât s-a putut.