Editorial România, față în față cu epidemia. Cât de tari suntem!

Epidemia de Coronavirus a dus și în România la îmbolnăvirea a mii de oameni și decesul câtorva sute, până în prezent. Dincolo de tragedia în sine pe care o reprezintă pierderea vieților, cred că avem noi (ca țară), dar mai ales parlamentarii noștri multe de învățat despre români.

Ce mi se pare mie extraordinar în contextul acestei epidemii este următorul aspect: deși am fost lăsați să ne descurcăm mai mult sau mai puțin singuri de către partenerii noștri de pe plan mondial (la rândul lor, sub „asediul“ Coronavirusului), nu am dat înapoi (noi, ca nație) și am arătat ce putem. Și încă mai arătam. Știu că poate nu pare așa situația, acum, dar voi explica la ce mă refer anume.

Nu este un secret pentru nimeni faptul că domeniul cercetării și al științei a fost mai mereu lăsat la coadă de către gestionarii banilor publici. Nu s-a investit în cercetare și în tehnologii noi atât cât ar fi trebuit, având în vedere rezultatele internaționale deosebit de bune obținute constant de elevii, liceeni și specialiștii noștri. Ne mândream cu aceștia în postările de pe rețelele de socializare virtuală, dădeam „like“, „share“ ori  „inimioară“ și cam atât. Guvernanții nu aveau ochi pentru asemenea reușite, ci aveau alte „ițe“ de descurcat.

Așadar, în contextul sectorului de cercetare subfinanțat, în contextul în care niciodată după Revoluție în România nu s-a pus un accent deosebit pe performanțele intelectuale, pe inovație, dezvoltare, invenții –, dar fără nicio legătură cu aceste aspecte, Coronavirusul ne-a lovit din plin.
 

Soluții găsite cu bani din donații

Cu prea puțin sprijin din exterior, România a trebuit și trebuie în continuare să facă față singură provocării. Iar aici intervine ceea ce vreau să subliniez de fapt: în doar câteva zile de când s-a înregistrat trendul galopant al infectării persoanelor cu Coronavirus, MApN, în parteneriat cu o societate privată, a anunțat omologarea unei izolete de concepție românească.
Mai departe, studenți de pe la diferite facultăți din țară au început, de asemenea în parteneriat cu firme private, proiectarea și scoaterea la imprimante 3D a unor elemente esențiale din echipamentul de protecție al cadrelor medicale și al celor ce sunt expuși zilnic riscului Covid-19.
Studenții unei facultăți din Craiova au conceput (din nou, cu societăți private și din donații) o poartă de dezinfectare pentru medici, cu niște costuri suportabile (între 1.000 și 2.000 de lei!), anunțând că ar putea trece la o producție de câteva astfel de porți dezinfectante pe săptămână, ce ar urma să fie trimise unităților medicale din țară. Nu în ultimul rând, și liceenii constănțeni, îndrumați de profesorii lor, confecționează viziere cu ajutorul imprimantelor 3D pentru cadrele medicale și nu numai. Și exemplele nu se opresc aici.
Voi vă dați seama cât de tari sunt toate lucrurile acestea? Vă dați seama câte au reușit și reușesc în continuare să facă toți acești oameni, din puținul lor, să zic așa? Dacă astfel de soluții au fost găsite ad-hoc, într-o situație de criză, multe din ele cu bani privați, din donații, oare ce s-ar putea inventa, ce s-ar putea descoperi într-o situație normală, cu o finanțare adecvată?
OK, sunt de acord că izoleta MApN-ului este realizată inclusiv cu bani publici, dar vă dați seama câte s-ar putea realiza în România, dacă și domeniul cercetării și al invențiilor, educația și nu numai (să nu mai zic de sănătate) ar primi atenția cuvenită din parte guvernanților și ar primi finanțare proporțional cu potențialul pe care îl au? Oare cât de tari suntem într-adevăr?

MApN:
Al doilea lot de 30 de izolete românești, recepționat astăzi

Interviu online:
Elevii Silvian Ene, Florin Alexandru Șopron, Vlad Leu și profesorul Marius Dumitrescu, despre roboți și robotică, parte a viitorului nostru (video)