Editorial România și sindromul neputinței învățate

 
 

• Toți am spus la un moment dat expresii ca "Așa a fost mereu, ce putem face?" sau "Toți sunt la fel, oricine vine la putere ne va fura".
• Aceste convingeri, odată internalizate, ne paralizează capacitatea de a acționa și ne condamnă la stagnare. 

 
Trăim vremuri în care România pare să fi rămas prinsă într-un cerc vicios de promisiuni neonorate, crize repetate și o stare generalizată de neputință.

De ce, chiar și atunci când apar oportunități reale de schimbare, simțim că nimic nu se mișcă? O posibilă explicație vine din psihologie: sindromul neputinței învățate. 
 
Astfel, oamenii, după ce au experimentat repetate situații fără control asupra propriului destin, renunță să mai încerce să schimbe ceva, chiar și atunci când ar putea reuși. România a trecut prin decenii de promisiuni deșarte, corupție, instabilitate economică și politică – iar acest lucru a modelat un fel de resemnare colectivă.
 
Toți am spus la un moment dat expresii ca "Așa a fost mereu, ce putem face?" sau "Toți sunt la fel, oricine vine la putere ne va fura". Aceste convingeri, odată internalizate, ne paralizează capacitatea de a acționa și ne condamnă la stagnare.
 
Inițial, neputința generează furie: proteste, discuții aprinse, speranța că poate de data asta va fi altfel. Dar când schimbarea întârzie sau este doar aparentă, apare apatia. Mulți oameni aleg să nu mai voteze, să nu mai aibă încredere în instituții sau chiar să plece din țară.
 
Oamenii își recapătă puterea de acțiune atunci când experimentează succesul, fie el și mic. Dar acest lucru presupune implicare, educație și o schimbare de mentalitate.
 

România nu duce lipsă de oameni capabili, de inițiative bune sau de potențial economic. Ceea ce lipsește este încrederea că schimbarea este posibilă și că fiecare dintre noi are un rol în acest proces.
 
Întrebarea nu este doar ce face România pentru noi, ci și ce facem noi pentru România. Ne lăsăm în continuare prinși în capcana neputinței, sau alegem să ne asumăm, fie și în moduri mici, puterea de a schimba realitatea?



  
PRECIZĂRI:
 

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.



Citește și:

Editorial„Votul meu nu contează oricum”- O minciună pe care ne-o spunem singuri