Editorial Să ne deşteptăm din somnul cel de moarte, cum ne cere imnul!

Primul tur al alegerilor prezidenţiale s-a încheiat. Cu succese pentru unii, dezamăgiri în rândul altora, cu patimă şi furie, cu nervi şi întristare, ori, pur şi simplu, cu indiferenţă crasă în cazul celor mai mulţi, primul tur al scrutinului este deja istorie, iar în cursa pentru Cotroceni au rămas acum doar doi.


Sunt ei, oare, cei mai buni? Depinde pe cine întrebi. Foarte probabil, fiecare este campionul partidului ce l-a propus şi, ulterior, propulsat în rolul respectiv - acela de candidat pentru cea mai înaltă funcţie în statul român.


Un lucru aş vrea totuşi să subliniez: noul preşedinte care se va alege până la finalul anului va fi unul nou. Mai exact, eu cred că şi dacă va fi cel vechi, tot nou va fi şi el. Şi voi explica în continuare.


Că e unul nou, că e cel vechi, mandatul ce i se va înmâna odată cu funcţia va fi unul unic şi complet nou: de a conduce România în perioada 2019-2024. Cinci ani noi, în care România preluată în 2019 nu seamănă aproape deloc cu cea de acum cinci ani, din 2014, şi este diferită de cea care va fi în 2024.


Eu cred că se schimbă stăpânii tocmai pentru că se schimbă şi ţara, or ei nu pot bate pasul pe loc şi face notă discordantă. Nu mă îmbăt cu apă rece, nici nu spun că România va deveni, peste noapte „o ţară ca afară“, eventual că se vor plimba câinii cu covrigi în coadă. Nu va deveni ruptă din cornul abundenţei şi nici nu sunt naiv să cred că românii se vor civiliza peste noapte.



Ce vreau să subliniez este că, aşa cum nu te poţi scălda de două ori în apele aceluiaşi râu, căci ele curg şi sunt deci mereu altele, la fel nu te poţi scălda în vechile tipare şi prejudecăţi româneşti şi să te aştepţi ca nimic să nu se schimbe şi clişeele să fie valabile mereu.


Mai exact, oricare ar fi noul preşedinte, acesta nu poate face greşeala să creadă în vechile clişee, ba că românul e prost şi poate fi manevrat uşor, ba că românul e scârbit şi nu iese la vot, ba că românul e pasiv şi putem schimba legea după cum ne trece prin cap în defavoarea lui, că oricum el nu o să reacţioneze.


Au făcut alţii aceste greşeli şi au dovedit ţării întregi şi mediilor externe că s-au înşelat amarnic. Faţă de cum era România preluată pe mandat în 2015, România lui 2019 este mai prezentă în realitatea imediată, este mai activă, se grăbeşte să ia acţiune şi nu mai aşteaptă să îi spună unul şi altul ce şi cum să creadă, ci judecă singură.



Nu spun că, iată, ca popor, ne-am deşteptat din somnul cel de moarte, cum ne cere imnul. Spun însă că nici nu este cazul de subestimări, de nicio parte. Noul preşedinte (că e cel vechi, că e unul nou) nu poate face greşeala de a subestima România şi românii - şi nici românii nu pot să îşi subestimeze noul preşedinte, oricare ar fi el. Aşadar, pot spune cu mâna pe inimă că se schimbă stăpânii. Chiar dacă ar rămâne aceiaşi.