Editorial Să nu-şi bată joc de talentul cu care i-a înzestrat Dumnezeu!

Auzim des de tinere speranţe în sport care s-au stins la fel de repede pe cât au apărut. Nu mă refer la acei sportivi care au fost nevoiţi să renunţe la activitatea din sală sau de pe teren din motive obiective, independente de voinţa lor, ci la aceia care şi-au bătut joc de talentul cu care i-a înzestrat Dumnezeu, rămânând, numai din vina lor, la stadiul de promisiuni deşarte.
 
Spaţiul public abundă de asemenea exemple, de sportivi beţi ori surprinşi în alte ipostaze ruşinoase, nedemne de ei, ţinând cont de activitatea în care sunt angrenaţi şi care reclamă un cu totul alt comportament.
Sigur, unii vor spune că erau în timpul liber, când au dreptul să facă ce vor. Însă, chiar şi aşa, atunci când eşti sportiv, trebuie să priveşti în alt fel astfel de lucruri, să ai un alt fel de program şi să-ţi organizezi în alt fel viaţa.
 
Se tot vorbeşte de sacrificiile pe care le presupune sportul. Dacă vrei să ai succes cu adevărat, trebuie să le faci. Celor care vor să împace şi capra, şi varza, adică să facă şi sport de înaltă performanţă, dar şi să îşi trăiască viaţa la maximum, cu excese, ceea ce nu se împacă de nicio culoare, le dau exemplul lui Traian Petcu.
 
Ajuns la 93 de ani, vârstă pe care a împlinit-o în prima zi de Paşti, celebrul alergător din Constanţa, maestru al sportului şi cetăţean de onoare al municipiului, ar trebui să fie un exemplu pentru generaţia tânără în ceea ce priveşte efectele benefice pe care le are sportul asupra sănătăţii fizice şi mentale şi asupra organizării judicioase a vieţii.
 
Omul a ajuns la 93 de ani trecând prin viaţă şi prin sport cu decenţă şi cumpătare. Sigur, el este o excepţie, dar o excepţie cultivată. Să trăieşti calvarul anchetelor din beciurilor Securităţii şi să treci prin Al Doilea Război Mondial şi să continui să faci sport până la adânci bătrâneţi nu-i puţin lucru. Anul trecut, în ziua când a împlinit 92 de ani, veteranul de război a alergat la o competiţie la Sovata! După cum spune, viaţa sportivă, echilibrată şi fără excese l-a ajutat să concureze şi la peste 90 de ani, iar rezultatele celor 17 analize medicale pe care le efectuează anual sunt mereu foarte bune.
 
Doctorii se miră de comportamentul său fizic şi neuromuscular, de memoria şi de luciditatea pe care le are, ca rezultat al unei vieţi ordonate şi echilibrate şi al faptului că a făcut sport cum scrie la carte, sub toate aspectele. I-a dat totul sportului, dar a şi primit înapoi. Înzecit, însutit. Răsplata se numără în anii de viaţă sănătoasă prin care a trecut până acum. Un doctor care l-a consultat, acum câţiva ani, a zis, în glumă, dar impresionat, că se apucă şi el de atletism! Sunt destule argumente pentru a vă convinge că sportul, abordat cum trebuie, face mereu casă bună cu o viaţă lungă şi sănătoasă?