Editorial Să privim în ochi gândacii din spitale

Eu nu pricep. Nu pot şi cred că, la un anumit nivel, nici nu vreau să înţeleg cum este posibil să moară copilaşii în spitale, pe capete, fără ca nimeni să explice concret din ce motiv se întâmplă asta, iar lucrul acesta totuşi să nu scoată populaţia în stradă. Aceeaşi populaţie care, în noiembrie 2014, se bătea cu pumnul în piept că face parte dintr-un popor civilizat, european, aşa că este inuman ca bieţii votanţi să stea la cozi ore întregi pentru a-şi putea exercita în mod legitim dreptul incontestabil la vot.
 
Nu vreau să fiu înţeles greşit, e bine să reacţionăm atunci când drepturile şi libertăţile ne sunt încălcate. Însă pur şi simplu nu pot pricepe cum unii pot fi atât de categorici când vine vorba despre eventuala încălcare a dreptului la vot, însă tot ei pot privi pasiv (dacă măcar privesc sau au habar de asta) încălcarea cu nonşalanţă a dreptului la viaţă. E paradoxal, nu, cum suntem noi mai catolici decât Papa în urlet şi în strigăt când vine vorba despre drepturile democratice, dar ne doare fix în cot şi nici acolo când ni se încalcă drepturile fundamentale?
 
Şi nu este vorba aici doar de bebeluşii nevinovaţi „sacrificaţi“ cu nesimţire pe altarul aceluiaşi sistem de sănătate muribund, despre care am mai scris. Mii de români mor cu zile în spitalele din ţară. Şi asta nu se întâmplă de ieri, de azi, ci de ani buni, doar că nimeni nu dă doi bani. Şi-au epuizat ziarele cerneala, vorba aia, scriind despre cazurile de români decedaţi în urma infecţiilor intraspitaliceşti cauzate de jegul din unităţile medicale.
 
Îmi pare sincer rău să folosesc astfel de cuvinte când vorbesc despre Sănătate. Dar poate a venit momentul să spunem lucrurilor pe nume şi să nu ne mai îmbătăm cu apă rece. Să nu ne mai batem colegial pe spatele nostru european cu drept de vot inalienabil şi de neîncălcat şi să privim în ochi gândacii din spitale, pereţii cu mucegai, grupurile sanitare infecte şi, mai ales, indolenţa celor aleşi să ne călăuzească spre un viitor mai bun.
 
Şi totuşi, tot jegul asta nu ni se pare suficient să ieşim în stradă, gunoiul (mai mult sau mai puţin metaforic vorbind) pe care aleşii ni-l lasă în prag îl acceptăm ca atare, fără urmă de protest. Eu asta nu reuşesc să înţeleg. Românii au schimbat, se pare, fundamentalul drept la viaţă pe mult mai modernul drept de vot. Şi ce-i mai trist e că au făcut-o fără să se gândească măcar un minut că amândouă ni se cuvin şi că nu se exclud reciproc. Că putem şi că trebuie să ieşim în stradă şi să îi tragem de guler pe aleşi oricând încearcă să ne îngrădească oricare dintre aceste drepturi, prin orice mod.