Editorial Şcoala vieţii de la profilul de pe Facebook, vacanţa şi versurile lui Puya

Ieri, directoarea şcolii generale unde am învăţat şi eu, în copilărie, scria: „Am şi eu o întrebare: cei care aţi scris la profil «Şcoala vieţii»… pe 15 iunie luaţi vacanţă?“
 
Logic vorbind, are dreptate. Tot logic vorbind, ne întrebăm şi noi: de-ar avea şcoala vieţii, ar fi destul oare? Dar ce este şcoala vieţii? La ce credeţi că se gândesc cei care spun că au doar şcoala vieţii? Eu cred că toţi cei ce au complexa şcoală a vieţii trecută la studii, la status sau oriunde pe Facebook se referă la tot felul de şmecherii, combinaţii, mişculaţii sau cum am vrea să le spunem.
În niciun caz la ceva bun.
Pentru că adevărata şcoală a vieţii este una complexă, de durată.
Nu se încheie cu diplome de absolvire.
 
În timpul şcolii de care vorbim, nu există vacanţe intersemestriale.
Nu există evaluări, testări obligatorii pentru care să înveţi după cine ştie ce compendii sau lucrări ale specialiştilor.
Există doar şcoala vieţii ale căror cursuri se încheie o dată. Şi bine. Pentru totdeauna.
Şi din şcoala vieţii, unii din generaţia actuală vor înţelege doar ce spune Puya în versurile melodiei lui intitulate chiar aşa.
Că de aici, şi inspiraţia celor care au un astfel de status la profil: Şcoala Vieţii.
„Doar un puştan pe străzile din Sălăjan printre golani / Aşa am învăţat să fac bani
Să fiu respectat de tot ce aveam în cap / Însă ăştia de înălţimea mea nu prea se bat
Trebuia să mă descurc în lumea mea / Regula număru' 1 - ai grija doar de pielea ta

Ţin minte şcoala şi cum vroiam să scap de ea / Mama vroia să ajung cineva
Acum văd aceeaşi treabă pe stradă / Unele lucruri nu se schimba niciodată
Puştii vor să fie Al Capone / Mafioţi să le curgă bani tone“ etc.
Şi vine refrenul: „E vorba despre şcoala vieţii / Să stai mereu între golani“.