Editorial Scurtă pledoarie pentru Lumină!

În mai puţin de o săptămână, începe postul cel mare, al Paştelui. Pentru mulţi, această perioadă din an nu înseamnă mare lucru, doar nişte zile din calendar. Pentru alţii, înseamnă că au mai rămas vreo 40 de zile până la Paşte, adică libere de la muncă sau vacanţe, mâncare multă, tradiţionalul cozonac, ouă vopsite şi... distracţie.
 
Mai sunt şi cei care cred şi simt că Postul Mare, parcă mai mult decât orice post din an, înseamnă o continuă strădanie de a fi mai buni, mai corecţi cu ei înşişi şi cu cei din jur, mai smeriţi, mai blânzi, mai puţin clevetitori, mai puţin trândavi.
 
Şi nu e uşor deloc, deoarece omului îi plac comoditatea, lenevia şi proastele obiceiuri care îi aduc deservicii şi lui, şi semenilor. 
În cele peste 40 de zile care vor urma, e bine să... coborâm în noi înşine ca să facem, metaforic vorbind, curăţenia de bun început, aruncând balastul obiceiurilor nefolositoare, dăunătoare, al gândurilor negative, al comportamentelor reprobabile şi al făţărniciei.
Dar nu e deloc uşor. Este cumplit de greu. Însă beneficiile pe care le aduce cu sine postul, chiar şi cel alimentar, corelat cu cel spiritual, mai cu seamă, sunt nenumărate, incontestabile (chiar şi de ştiinţă) şi incomensurabile, atât pentru suflet, cât şi pentru trup.
 
De vreme ce toţi ne vom înfrupta din beneficiile pe care le aduce această perioadă a anului, jubilând deja la „zilele libere“ de sărbători, când familia şi prietenii se reunesc în jurul bucatelor tradiţionale, ce-ar fi să ne străduim să fim mai buni, mai blânzi, mai îngăduitori cu ceilalţi? Să fim noi înşine, cei cu gânduri bune, de pace, care simţim o bucurie imensă când binele triumfă şi în viaţa de zi cu zi, nu doar în poveşti şi filme.
 
De ce nu ar aplica şi cei care „nu cred“ faimosul pariu al lui Pascal: „Dacă Dumnezeu nu există, nu pierd nimic. Dar dacă Dumnezeu există, câştig totul“?! Oricum ar fi, şi pentru cei care cred, dar şi pentru cei care nu cred, praznicul Învierii este o imensă bucurie. Pentru că, înainte de toate, creştinismul este o imensă lecţie de iubire, iar jertfa lui Iisus Hristos este dovada supremă a dragostei dincolo de cuvinte. Oare este cineva care nu are nevoie de Iubire, de Lumină?!