Editorial Secolul XXI va fi unul al betoanelor în Constanţa?

Parafrazându-l pe André Malraux, am putea să ne luăm şi noi de gânduri pornind de la trista realitate din municipiul Constanţa: secolul XXI va fi unul al betoanelor?
Sau nu va fi deloc! Dar în acest caz nu putem continua a-l parafraza pe celebrul scriitor, ziarist şi om politic francez, mai ales dacă ţinem seama de expansiunea formidabilă a betonării a tot ceea ce mai este pământ, a tot ce poate fi verde.
 
Asta în ciuda protestelor constănţenilor care tot mai cred ca dacă ies în stradă rezolvă o luptă cu rechinii imobiliari şi îi îndepărtează de la ideea de a construi din beton, fier şi sticlă, blocuri uriaşe cu nu ştiu câte etaje şi apartamente, concepute şi în sus, deasupra pământului, şi în jos, sub pământ.
 
Iar copiii voştri, nepoţii şi strănepoţii mei se vor juca numai prin betoane.
Vor şti cum arată iarba, copacii, praful, noroiul doar din ce vor vedea pe la televizoare sau pe internet.
Şi se vor juca doar pe micile alei dintre blocuri, ţinuţi de mână sau din scurt de bunici, părinţi sau fraţi mai mari, într-o continuă atenţionare că vine maşina.
Ori din stânga, ori din dreapta, ori din faţă, ori din spate.
 
Nici curtea şcolii nu mai este un loc fericit, pentru că şi acolo tot beton găsesc copiii.
Adesea vorbesc, în redacţie, cu colegul meu Marian Bocai despre copilul care găseşte, peste tot, numai betoane.
Cum ar putea un copil de azi să calce pe urmele lui Gică Hagi? Unde ar putea el, copilul, să alerge nestingherit, cu minge sau fără minge?
Fără teama de a da cu capul de vreun bloc de beton, abandonat, rămas de la o demolare, de betonul întins peste tot, într-un haos arhitectural personal al arhitectului sau chiar al constructorului.

Şi peste toate astea parcă îţi vine să te-ntrebi: secolul XXI va fi unul al betoanelor în Constanţa?