Editorial Senzaţionalul ucide compasiunea

Aşa cum patiserul caută să pregătească cele mai bune produse de panificaţie, aşa cum vânzătorul din piaţă pune în primul rând cele mai frumoase fructe şi legume, aşa şi omul de presă, afiliat fie unei televiziuni, fie unui ziar, caută să vândă senzaţionalul. Accept şi încurajez această atitudine atâta timp cât lasă nevătămată imaginea şi starea unor necăjiţi deja prea greu încercaţi de viaţă. Voi trata evaziv acest subiect pentru început, iar în finalul articolului, cu riscul de a-mi supăra colegii, voi trece la o abordare exhaustivă.

Ştirile, fie că vorbim de renumitele jurnale de la ora 17 sau de la alte ore, abundă în cuvinte cheie de genul „exclusivitate“, „senzaţional“, „incredibil“. Ce rol benefic poate avea buletinul de ştiri în dezvoltarea unui copil, dacă primele evenimente prezentate se referă de cele mai multe ori la o crimă, un viol sau o activitate legată de traficul de droguri?

De ce se promovează talk-show-urile în care persoane nule, cărora li se atribuie eronat titlul de vedete, stau ore în şir şi se plâng incoerent pe teme total neinteresante pentru orice român virtuos.

Dar iată-mă ajuns la subiectul care m-a determinat să scriu aceste rânduri. Accidentul din preajma unui renumit mall din Constanţa a fost, fără doar şi poate, în topurile accesărilor şi vizualizărilor din ziare şi de pe posturile de televiziune. Nu acuz reporterii care asaltează cu întrebări şi acuzaţii un criminal sau un politician corupt, dar în cazul de faţă s-a produs un abuz fără margini. Pe lângă delirul filmărilor de pe Internet şi TV, unde imaginea cadavrului nu era blurată, o haită de „vampiri“ a tăbărât peste o victimă îndurerată de pierderea soţului. Peste zece „profesionişti” înarmaţi cu microfoane şi camere de filmat au încercat să surprindă suferinţa unei doamne devastate de dureri fizice şi sufleteşti. Stimaţi colegi, vă cer un exerciţiu macabru de imaginaţie: cum v-aţi fi simţit voi în locul proaspetei văduve? Aţi mai fi avut răbdare şi înţelegere să acordaţi interviuri? Sunt convins că, în mare parte, toţi cei implicaţi în fenomenul mass-media îşi iubesc şi îşi respectă cariera. Prin prezenta, fac apel la colegii devoratori de bombe publicistice să judece şi cu sufletul, şi cu mintea înainte să contribuie la durerea victimelor!