Editorial Siguranţa copilului nostru. În ce lume trăim?

Trăim într-o lume în care siguranţa este un concept abstract şi incert, pentru că nu ştim când şi în ce condiţii suntem în siguranţă, iar ceea ce pentru mine este sigur poate să nu fie sigur şi pentru tine sau, mai ales, pentru un copil care, deseori, nu are instinctele de autoapărare bine definite.
 
Părinţii mereu vor pune siguranţa copilului lor pe primul plan. Şi totuşi, când sunt ei în siguranţă?
 
Pe internet, doar cu o simplă căutare putem găsi tot felul de articole cu titluri care mai de care mai „pregătitoare” pentru această „meserie” de părinte, şi anume, articole de tipul „Zece sfaturi pentru a-ţi ţine copilul în siguranţă”, „Cum ţii copilul departe de pericole” sau „Sfaturi pentru siguranţa copilului în casă, la grădiniţă sau pe stradă”.
 
Cu toate astea, cine le garantează părinţilor că respectând întocmai regulile standard de siguranţă nu se vor confrunta cu situaţia ca ai lor copii să aibă nevoie de ajutorul unui adult pentru a-l proteja?
 
Deseori, acest ajutor nu vine în momentele în care cel mic are nevoie cu adevărat pentru că, atunci când adulţii nu sunt lângă ei, copiii sunt cei mai vulnerabili. Atunci când copiii nu au în spatele lor un adult care să-i protejeze, pericolul poate apărea din toate părţile. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu micuţul care a dispărut acum o zi dintr-o localitate din judeţul Constanţa. Acesta se afla în faţa casei, acolo unde se plimba cu rolele. Tatăl i-a spus să intre în casă, că are treabă, iar după mai puţin de jumătate de oră, când părintele s-a întors, copilul nu era de găsit. Îngrijorător este faptul că totul s-a întâmplat ziua în amiaza mare, în jurul orei 15 şi, de asemenea, diferit de alte zile, prin localitate au circulat foarte multe maşini mari, răpirea fiind una dintre presupoziţiile legate de băiatul în vârstă de opt ani.
 
Ce siguranţă au aceşti părinţi care îşi lasă copiii în faţa porţii, la joacă, că tot acolo îi vor găsi? În ce lume trăim?