Editorial Şofer să fii, noroc să ai!

Un poet român spunea: „Viteza scurtează nu numai distanţa, dar deseori şi zilele vitezomanului.“ Ieri, am fost informaţi de producerea unui nou accident în care a fost implicat şi un mijloc de transport în comun. De data aceasta, nu a fost vorba de o tragedie, dar victime au existat… motiv pentru care trebuie să conştientizăm cât mai curând că astfel de evenimente nefaste ne pasc la tot pasul.

Când s-a produs accidentul sângeros de pe trotuarul din zona unui mall din Constanţa, o verişoară a asistat la scenele tragice… iar ieri, aşteptând să intru într-un examen, o colegă a fost sunată de soţul ei, care fusese rănit în incidentul din centrul Constanţei... În acel moment, toţi cei din grupul de studenţi au conştientizat că, indiferent dacă vor fi admişi sau respinşi la test, bunul cel mai de preţ rămâne sănătatea!

Ce-i de făcut? Păi campaniile de trezire a simţului de responsabilitate a fiecărui ins pentru propria viaţă sunt aproape nule în România. Încă din şcoală, într-o bună colaborare cu părinţii, cei mici ar trebui să înveţe regulile stricte din trafic, mai ales pe cele de pieton. Desene animate şi ilustraţii care să exemplifice intersecţii, semafoare, poliţişti şi scene din aglomerările urbane ar putea ajunge în câţiva ani îngerul păzitor al miilor de copii rătăciţi ce se plimbă sau se joacă nesupravegheaţi pe stradă.

De ce să nu previi un rău iminent? Pentru şoferi, în străinătate, s-au dovedit a fi utile prin impactul emoţional acele rămăşiţe de maşini puternic avariate în accidente groaznice. Tu nu ai ridica piciorul de pe acceleraţie când ai vedea un morman de fiare din care ar fi imposibil să ieşi?

Şcolile de şoferi? Instructorii şi funcţionarii implicaţi în aceste fabrici de piloţi facilitează grăbit accesul către examenele finale ale unor oameni care nu sunt testaţi suficient înainte de a primi privilegiul de a goni cu tone de oţel pe străzile urbei. Astăzi, tinerii plătesc pe bună dreptate un spor de risc la asigurări, întrucât sunt văzuţi drept cei mai împătimiţi de viteză, însă, în urmă cu aproximativ o lună, o doamnă în vârstă a reuşit performanţa de a cocoţa un Tico pe gardul ce separă sensurile de circulaţie de pe autostradă. Nici începătorii de 18 ani, dar nici şoferii cu dioptrii mai mari decât vârsta celor mai devreme amintiţi nu ne fac să ne simţim în siguranţă pe trecerea de pietoni.

Dar noi?... Noi, cei care dăm din gură şi pretindem că micile dispute din trafic sunt cauzate de oricare alt participant la trafic? Păi noi, cei care ne considerăm abili şi apţi pentru a mânui „covrigul“, ne angajăm să promitem: că vom evita să depăşim cu mai mult de 10 km viteza maximă, că vom încetini preventiv la trecerile de pietoni, că vom spori atenţia la intersecţiile în care trebuie să cedăm prioritate, că vom adapta viteza la starea carosabilului şi a vremii şi, mai ales, că vom înceta să mai utilizăm telefonul ca pe un accesoriu nelipsit din actul conducerii auto.

Numai respectând aceste minime norme de civilizaţie în trafic vom putea să ne păstrăm în siguranţă familiile, prietenii şi vecinii. Constănţeni, grăbiţi-vă încet!