Editorial Șoferii de pe ambulanțe ne salvează sau ne omoară!

Acum vreo două sau trei zile a avut loc, la intersecția străzii Cumpenei cu bulevardul Aurel Vlaicu, un grav accident de circulație.
În care au fost implicate o ambulanță și un autoturism.
Nu are importanță care cum și de unde venea sau din ce direcție.
Grav este că ambulanța a primit o lovitură în plin și s-a culcat pe o parte în intersecție. Dar și mai grav este că s-a lăsat și cu victime.
Și de aici, controversele: avea semnalele luminoase și sonore pornite! Nu le avea!
Era o urgență! Nu era!
Trebuia să se asigure la intrarea în intersecție! Nu trebuia.
Și o întreagă tevatură.
Nimeni nu mai înțelegea nimic. Care din cei doi șoferi era vinovat.
Fiecare își dădea cu părerea. Și fiecare avea dreptate. Și cel ce spunea că salvarea, și cel ce spunea că șoferul cu mașina de Buzău.
Numai că pe lângă întrebările celor de acolo mai vin și eu cu vreo două sau trei!
Șoferul de la ambulanță chiar nu are nicio vină? Pe el nu îl sancționează nimeni?
El intră ca vântul în intersecție și dă peste noi cu ideea că avea lămpile și sirenele pornite?
Și noi suntem oameni, și ei sunt oameni. Șoferi suntem noi, șoferi sunt și ei.

Ba mai mult: ei sunt cei care trebuie să fie salvatorii noștri.
Ei trebuie să fie și mai grijulii decât noi.
Atât cu viața lui, a șoferului din trafic, cât și a pacientului și a cadrului medical.
Consider că fiecare dintre cei ce se află în situația asta ar trebui să se gândească mai mult. Iar șoferul de ambulanță, și mai mult.
Pentru că ei nu sunt cei ce ne omoară, ci cei ce ne salvează.