Editorial Ştim să tăcem în limba noastră, cum nu ştim în vreo altă limbă
Editorial: Ştim să tăcem în limba noastră, cum nu ştim în vreo altă limbă
30 Nov, 2016 00:00
ZIUA de Constanta
2879
Marime text
Oameni de toate culorile şi de toate formele. Zeci, sute, mii. Cu copii în braţe, cu genţi pline de reţete. Cu pungi cu legume, valize cu haine. Oameni care-şi ruinează societatea cu naturaleţe. O ruinează pentru că întorc capul. Întorc capul la gestul mârlănesc al mâinii care loveşte un copil, la palma pe care o primeşte o femeie în plină stradă. Întorc capul la nedreptatea făcută unui bătrân, unui părinte, unui prieten, unui trecător, unei vânzătoare. Întorc capul la plicurile umflate de bani, la lucrările de mântuială. O ruinează pentru că tac. Şi, nu-i aşa, ştim să tăcem în limba noastră, cum nu ştim în vreo altă limbă.
Ne lăsăm distraşi de scuzele pe care le găsim în favoarea noastră. Ne lăsăm îmbrăţişaţi de frica de a nu păţi noi ceva şi îl primim bucuroşi pe „lasă, merge şi aşa”. Numai că nu ne dăm seama că în tot acest timp ne-am pierdut umanitatea. Şi dacă n-am pierdut-o, nu-i nimic, încă e timp!
În Năvodari, săptămâna trecută, un bărbat a fost înjunghiat pentru că nu a întors capul. La auzul unei discuţii aprinse între o femeie şi un bărbat, a intervenit, încercând să aplaneze conflictul. Drept răsplată? A ajuns la spital, căci a fost înjunghiat cu un obiect ascuţit de către persoana de sex masculin.
Numai în România se putea ca o persoană care nu întoarce capul să aibă de pierdut. Numai în România! Şi aşa ajung cu gândul la cei care vin din urmă, la cei care mai au de crescut, la adolescenţii care deja au o părere proastă despre ţara asta şi gânduri de a pleca, nicidecum de a schimba ceva aici.
Multe care nu funcţionează corect în România ţin de mentalitate şi atitudine. Domeniul e atât de vast, încât nici n-am şti de unde să pornim. Totuşi, cumva, totul ar începe de la umanitate. Nu mai ştim să fim oameni. Mai grav, atunci când cineva îndrăzneşte să acţioneze, este pus la pământ. Curajul celui care a acţionat ca un om va fi înlocuit treptat de un întors al capului şi, în final, de tăcere. Umanitate. Da, ar trebui predată în şcoli.
Ne lăsăm distraşi de scuzele pe care le găsim în favoarea noastră. Ne lăsăm îmbrăţişaţi de frica de a nu păţi noi ceva şi îl primim bucuroşi pe „lasă, merge şi aşa”. Numai că nu ne dăm seama că în tot acest timp ne-am pierdut umanitatea. Şi dacă n-am pierdut-o, nu-i nimic, încă e timp!
În Năvodari, săptămâna trecută, un bărbat a fost înjunghiat pentru că nu a întors capul. La auzul unei discuţii aprinse între o femeie şi un bărbat, a intervenit, încercând să aplaneze conflictul. Drept răsplată? A ajuns la spital, căci a fost înjunghiat cu un obiect ascuţit de către persoana de sex masculin.
Numai în România se putea ca o persoană care nu întoarce capul să aibă de pierdut. Numai în România! Şi aşa ajung cu gândul la cei care vin din urmă, la cei care mai au de crescut, la adolescenţii care deja au o părere proastă despre ţara asta şi gânduri de a pleca, nicidecum de a schimba ceva aici.
Multe care nu funcţionează corect în România ţin de mentalitate şi atitudine. Domeniul e atât de vast, încât nici n-am şti de unde să pornim. Totuşi, cumva, totul ar începe de la umanitate. Nu mai ştim să fim oameni. Mai grav, atunci când cineva îndrăzneşte să acţioneze, este pus la pământ. Curajul celui care a acţionat ca un om va fi înlocuit treptat de un întors al capului şi, în final, de tăcere. Umanitate. Da, ar trebui predată în şcoli.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii