Editorial Ţara mea de glorii, de analfabeţi

Potrivit statisticilor, în România, gradul de alfabetizare se menţine de două ori mai redus faţă de media continentală, aceasta din urmă nefiind, nici ea, tocmai măgulitoare. Sfidând însă această realitate de-a dreptul sinistră pentru o ţară europeană a secolului XXI, sistemul de învăţământ din România se degradează constant.

Pentru a-şi înscrie copiii la şcoli, şi uneori chiar şi la grădiniţe, părinţii formează cozi interminabile încă din timpul nopţii. Destul de trist să stai la coadă 10-12 ore pentru a-ţi băga odrasla pe băncile şcolii, pentru a face, aşa cum spun bătrânii, om din ea.

În aceeaşi Românie a paradoxurilor, avem un Minister al Învăţământului total anacronic. Pe lângă mizeria incalificabilă a colegiilor la care elevii fără BAC se pot înscrie, Ministerul Învăţământului permite ca anul şcolar să înceapă fără ca elevii să beneficieze de manuale. Din cauza eternei poveşti - editura cu cele mai mici preţuri câştigă licitaţia, fără ca cineva să pună la îndoială calitatea manualelor, alte ţâşpe firme fac contestaţie, procesul se tergiversează, în final câştigă tot cine trebuie, pentru ca ministerul să iasă ieftin din „povestea” asta -, elevii se vor uita-n lună şi-n stele până când manualele vor ajunge, în cele din urmă pe băncile lor. Cine trebuia să se ocupe de procesul manualelor? O zarzavagioaică din piaţă? Vreun piţiponc de mall? Nu Ministerul Învăţământului şi cohorta sa de inspectori, de specialişti, de indivizi mediocri care sufocă sistemul, în totalul detriment al elevilor, al sistemului?!

Din aceeaşi categorie amintesc o informaţie aflată ieri de la un vechi librar constănţean. România este ţara cu cea mai slabă piaţă de carte din Uniunea Europeană. Ungaria e înaintea noastră, cu Polonia nu ne putem întrece, iar în ceea ce priveşte Franţa şi Germania, orice tentativă de comparaţie e inutilă şi penibilă. Românii nu citesc. Românii nu cumpără carte. Ei pun, în paginile cărţilor făcute coif, niscaiva coji de seminţe. Cu o carte, îndepărtează fumul de deasupra grătarelor pe care sfârâie mititeii. Dă-o-ncolo de carte!

Îmi imaginez că pentru un părinte care-şi trimite copilul la şcoală în anul de graţie 2014, dar într-o Românie fără graţie, e cumva frustrant, dacă nu dureros să constate că sistemul de învăţământ e periculos de aproape de colaps. Ce-ţi doresc eu ţie, tristă Românie? Carte, multă carte! Îţi doresc să-şi şcolarizezi analfabeţii, să-ţi educi elevii şi studenţii şi să ieşi în stradă atunci când Ministerul Învăţământului batjocoreşte un copil de şapte ani din care vrei să scoţi un om bun.