Editorial Trăim într-o ţară ciudată! România, ţara tuturor posibilităţilor!

Trăim într-o ţară ciudată, din toate punctele de vedere. Îi putem spune „ţara tuturor posibilităţilor“, dar nu ne vom gândi la România ca la visul american, dimpotrivă, ne vor veni în minte toate momentele în care ne-am confruntat cu situaţii absurde sau care ne lasă fără replică.
 
Trăim într-o ţară ciudată, în care la nivel declarativ ne preocupăm de sistemul de educaţie, vorbim despre calitatea învăţământului, dar oferim alocaţii şi burse mici. Trăim într-o ţară în care politicienii vorbesc despre importanţa unui sistem de sănătate bine pus la punct, dar noi mergem cu teamă la spital, sperând să nu ne îmbolnăvim mai rău pe sistemul românesc „vii cu o boală, pleci cu trei“.
 
Trăim într-o ţară ciudată, în care sute de mii de tineri absolvenţi nu reuşesc să se integreze pe piaţa muncii după absolvirea studiilor, cu toate că, la polul opus, angajatorii se plâng că nu pot găsi personal bun şi bine pregătit pentru posturile pe care le au disponibile.
 
M-am înscris la facultate, ca mulţi alţi absolvenţi de liceu, cu multe vise şi speranţe la o carieră reuşită şi un viitor promiţător, am învăţat sârguincios pentru a fi bine pregătită atunci când voi ajunge să lucrez în domeniul pe care l-am ales. Şi apoi, la absolvire, m-am lovit de realitatea crudă: aproape doi ani, niciun angajator nu a dorit să îmi acorde o şansă ca să dovedesc că, deşi nu am experienţă, îmi pot face bine meseria. De multe ori am crezut că poate nu am ales bine cariera, de multe ori m-am demoralizat şi am crezut că nu sunt suficient de bună pentru visul pe care îl aveam.
 
Au trecut nişte ani de atunci, dar îi înţeleg pe toţi acei tineri care nu reuşesc să pătrundă în lumea la care au visat, cu toate că se străduiesc să acumuleze cât mai multe, şi îi felicit sincer pe cei care răzbesc. Este ciudat, pentru că ştiu că există de partea cealaltă mulţi angajatori care nu reuşesc să găsească tineri competenţi şi cu potenţial pentru afacerile lor.
 
Trăim într-o ţară ciudată, în care cererea nu reuşeşte să se întâlnească cu oferta, deşi zeci de mii de tineri îşi termină studiile şi, teoretic, sunt buni de muncă. Ştiu că aici trebuie să discutăm despre calitatea şcolilor pe care le urmează, despre practica insuficientă din timpul studiilor, aşa că ne întoarcem din nou la sistemul de educaţie, care nu este gândit suficient de bine pentru a răspunde nevoilor societăţii.
 
La fel cum putem vorbi şi despre firmele care nu doresc să se ocupe de studenţi în practică sau despre salariile mult prea mici oferite celor fără experienţă. Nu de puţine ori am auzit din gura tinerilor vorba: „Pe banii aceştia mă duc vânzătoare la mall sau recepţioneră la hotel şi nu mai muncesc atât“. Trăim într-o ţară ciudată, unde nimic nu ne mai surprinde…