Editorial Unul de la PSD spunea ieri ceva despre o ţară normală. Ce li s-ar fi întâmplat unor protestatari

Ieri, la Parlament, câţiva au considerat că este nevoie să îşi spună necazurile şi păsurile politice organizând un protest.
Şi-au luat pancartele, portavocele şi toate cele necesare şi s-au instalat pe covoarele Parlamentului.
 
Tocmai atunci trecea pe acolo unul din greii PSD-ului, care nu a găsit altceva să spună decât: „Într-o ţară normală, oamenii ăştia erau de mult luaţi cu dubele“.
O mai fi zis şi altceva, dar asta mi se pare cel mai important din tot ce a gândit şi a zis omul de partid aflat la guvernare.
Şi atunci vin şi eu şi îl întreb pe cel ce a rostit asemenea vorbe de ocară: păi ne aflăm într-o ţară normală?
Atât timp cât legile de azi nu mai sunt valabile mâine dimineaţă, trăim într-o ţară normală?
Atât timp cât legile se fac pentru fiecare caz greu al partidului în parte în aşa fel încât cel aflat la ananghie pentru că a încălcat legea şi ar urma să fie condamnat să poată scăpa de puşcărie, trăim într-o ţară normală?
În ce ţară normală fiecare îşi face legile şi articolele din lege pentru el, în funcţie de pericolul în care se află, totul fiind schimbat după dorinţa fiecăruia?
Cel mai grav este că strigă că suntem într-o ţară anormală tocmai cei ce au adus-o în această stare şi vor ca ea, ţara, să devină şi mai anormală.
Şi iar mă tot gândesc la ce îmi spunea cineva: dacă vor ajunge nepoţii mei să trăiască normal în România, tot va fi bine!