Editorial Valorile morale și bunul-simț nu mai sunt la modă – „Nu lăsa pe mâine răul pe care-l poți face azi”

De câte ori ai pățit să mergi în oraș cu diferite treburi și să te întorci acasă liniștit? Poți să numeri pe degete acele zile, nu-i așa?
 
Și știu și de ce. Pentru că invariabil, oriunde te-ai duce și orice ai face, te lovești de răutatea gratuită a celor din jur. Mai cu seamă din partea unor persoane plătite să te servească.
 
Am observat asta și încerc pe cât posibil să nu generalizez, pentru că mai există și persoane care-și fac datoria și care zâmbesc și te salută, când pleci, dar sunt din ce în ce mai puține.
 
Mai precis, m-am lovit mai mereu de lucrători comerciali, din diverse magazine de retail, care se grăbeau să mă învinuiască pentru faptul că nu am folosit corect casa rapidă, asta înainte ca aceștia să scaneze produsele și să se lovească de aceeași problemă. Ce este foarte deranjant în toată situația asta este faptul că mereu clientul este de vină.
 
De asemenea, nu o dată m-am simțit prost pentru simplul fapt că a fost nevoie să apelez la suport din partea unor lucrători comerciali, iar aceștia erau mereu deranjați și-mi aruncau produsele ca pe niște cârpe murdare, după ce le identificau codul de bare.
 
Unii îmi și spuneau „avem și alte lucruri de făcut”, de parcă eu mă aflam acolo doar ca să le îngreunez munca, nu să cumpăr produsul de la magazinul la care aceștia erau angajați.
 
Iar aici ajungem la punctul nevralgic – „de câți bani primesc, de atâția fac treabă!”. Am auzit această vorbă și din gura unor cunoștințe.
 
Da, poate fi o scuză bună pentru cei care merg la muncă și speră să aibă parte de mai puțină activitate. Cu această ocazie, îi arată și șefului cine este „șefu”. Numai că răzbunarea asta este resimțită în special de către clienți și cam atât. Evident, în concepția unor astfel de angajați, și clientul poartă vina că dă de lucru, vine, cumpără, umblă prin magazin, pune întrebări.
 
 
 
Mai frumos este când te duci la o casă liberă și ți se spune că nu ai voie acolo și că trebuie să stai la alte cozi, deși acea casă este perfect funcțională, cu POS pregătit să-ți înregistreze tranzacția.
 
Și când întrebi „de ce?”, ți se răspunde răstit că aceea nu este casă pentru clienți, asta deși nu scrie pe nicăieri că ar fi rezervată cuiva anume sau că ar fi indisponibilă momentan.
 
Chiar zilele trecute am trecut printr-o astfel de experiență, iar doamna a ridicat din umeri și mi-a spus că acea casă este rezervată  special pentru servicii de livrat mâncare. I-am atras atenția că este necesar să fiu înștiințat înainte să ajung să scanez produsele și că poate n-ar strica să pună și un semn, pentru că oricine ar fi procedat la fel ca mine. Mi s-a spus că nu au timp de așa ceva. Dar să mă apostrofeze a avut timp suficient. Ceea ce n-a remarcat acea doamnă a fost că mi-am scanat produsele, le-am achitat și nu am ocupat spațiul inutil așteptând după o altă persoană. Dar dacă se poate face un rău, de ce n u, până la urmă?
 
Nu am cerut niciodată să fiu tratat ca un client pretențios, dar dacă încep să mă minunez că există și persoane care te salută după ce ai achitat, înseamnă că bunul-simț este pe cale de dispariție.
 
Ne place să spunem că schimbarea vine doar o dată cu noi, însă prea puțini mai suntem dispuși să arătăm o fărâmă de bunăvoință față de ceilalți. Chiar și când suntem plătiți.
 
Din păcate, n-am auzit încă pe nimeni să spună că-și dorește să muncească mai mult și să câștige mai mult. Oare de ce...
 
Să vă spun și de experiențele cu unii chelneri? În următorul editorial. Promit!
 
Citește și:
Unde poate duce un conflict, la poliție, instanță sau chiar închisoare! Cum te mai înțelegi cu vecinii tăi?