Editorial Vara-i ici, iarna-i departe. Departe e şi staţiunea Mamaia de a-şi atrage turiştii

Sezonul estival bate la uşă şi hotelierii încă sunt în offside. Cei din Mamaia, deşi au spus că pe 20 aprilie vor ca staţiunea să fie pregătită a-şi deschide porţile pentru turişti, sunt în continuare debusolaţi. După ce au cerut să scrie negru pe alb cum se reorganizează şi cum funcţionează staţiunea, hotelierii şi-au luat jucăriile şi au plecat în timpul jocului, tocmai când era mai important, când trebuia votat regulamentul.
 
După 20 de ani în care staţiunea Mamaia şi Satul de Vacanţă au fost un fel de rai în care intra oricine avea loc şi - de ce să nu o spunem - dare de mână, acum toţi vor să restrângă activitatea celuilalt şi să tragă jar pe propria turtă. Patronii de restaurante sunt nemulţumiţi de existenţa magazinelor alimentare, din cauza cărora scad încasările. Nu şi-au pus însă niciodată problema: de ce omul care vine în vacanţă nu intră în restaurant, să fie tratat regeşte, ci stă la coadă la magazin? Nu cumva pentru că oportuniştii caută să scoată înzecit, oferind servicii de clasa a doua? În plus, existenţa magazinelor alimentare în staţiune, unde se vând pufuleţi, exclude posibilitatea turistului de a se deplasa în oraş, la supermarketuri? Va spun din experienţa anilor anteriori că nu, deoarece inclusiv preţurile din magazinele alimentare din staţiune sunt peste preţurile practicate de supermarketuri.
 
Şi proprietarii de hoteluri sunt împotriva alimentarelor, pentru că turiştii cumpără de aici pufuleţi, pe care îi consumă în camerele de hotel, punând cameristele la muncă. La rândul lor, proprietarii de magazine sunt împotriva liniilor de autoservire. Proprietarii autoservirilor sunt împotriva punctelor unde se vând gogoşi, hot dog sau kebap. Iar lanţul slăbiciunilor continuă la nesfârşit.
 
Este, dacă vreţi, ca în povestea pe care o ştim din copilărie, cu ridichea. Pe care a vrut să o scoată un copil, dar nu a putut. Şi-a chemat în ajutor bunicul, bunica, mama, tatăl, toate animalele de prin curte, iar până nu a venit şi şoricelul, nu a putut dovedi ridichea uriaşă. Aşa şi aici, toţi trag unul de altul, dar până când ar trebui să se ajungă la sprijinul şoricelului, se lasă păgubaşi. În rolul şoricelului - aleşii locali, care nu reuşesc să facă pace între toţi actorii de pe litoral. Şi uite cum, cu o lună înainte de 1 Mai, litoralul românesc este în aceeaşi nepăsare lăsată de 20 de ani.