Editorial Viață de pompier din linia întâi! Pași grei prin foc și plimbări la instanțe pentru drepturile salariale

Am urmărit cazul unui pompier dobrogean căruia judecătorii i-au admis acțiunea, obligând inspectoratul să îi plătească orele suplimentare.
 
Și recunosc că am avut un surâs amar când am văzut „apărarea“ formulată de instituție cu privire la motivul pentru care nu i se acordaseră banii cuveniți: îi dăduseră niște libere... Noroc însă cu expertiza în cauză, care a stabilit faptul că liberele respective erau acordate în concordanță cu legislația europeană (care prevede un maximum de ore muncite pe an) și nu drept compensare pentru orele suplimentare.
 
Dincolo însă de aceste aspecte, altceva vreau să subliniez. Cazul acestui pompier nu pare să fie singular, mulți angajați ai inspectoratelor pentru situații de urgență fiind nevoiți să recurgă la astfel de măsuri pentru recuperarea unor drepturi legale. Și stau și mă întreb de ce oare nu se poate stabili un cadru legal sau nu se pot adopta măsuri concrete prin care acești oameni să poată beneficia de drepturile ce li se cuvin.
 
Să ne înțelegem: în ce privește cadrele ISU de peste tot prin țară, acestea își pun viața în primejdie aproape cu fiecare misiune pentru a-și salva semenii și bunurile acestora. Acești oameni, cei din linia întâi ISU de la toate inspectoratele de prin țară, sunt cei care iau contact direct și sunt afectați în mod direct de toate neajunsurile și scăpările sistemului.
 
Acești oameni pe care îi punem să se umilească și îi purtăm prin tribunale și curți de apel sunt cei ce se luptă efectiv cu flăcările, sunt cei care sunt arși în misiuni, intoxicați cu fum, le explodează diverse obiecte cu forța unor proiectile în față și tot lor li se rup cordelinele menite să le susțină greutatea, când coboară pe acoperișul unei case să salveze pe cineva dinăuntru.
 
Sunt multe de spus cu privire la acest subiect, însă cel mai bine o pot face chiar ei, pompierii din linia întâi.