Editorial Viața noastră, în vremuri de coronavirus. Ce s-a schimbat?

Este clar că această pandemie de coronavirus ne-a schimbat pe toți, de la mic la mare. 
 
O pandmeie reprezintă, în sine, un eveniment marcant, fie că suntem direct implicați, în linia întâi, în spital, în contact direct cu pacienții, fie că suntem la o distanță mai mare de aceștia, izolați în casele noastre. Acest gen de eveniment poartă o încărcătură emoțională fantastică, uneori greu de controlat, cu repercursiuni în plan psihologic. Toate stările sunt resimțite exacerbat. Apar fără îndoială preocuparea permanentă pentru viitor, pentru felul în care viețile noastre pot fi impactate, o teamă irațională de ceilalți, de faptul că ne-ar putea îmbolnăvi.
 
De asemenea, putem simți o teamă pentru cei pe care îi iubim, teamă care ne face să căutăm mai des compania lor, contactul cu ei,  ajungând să fim dominați de gândulde a-i vedea suferind. Într-un cuvânt, apare un mix de emoții.
 
 Dincolo de gesturile simple legate de igienă, pe care am înțeles cu toții (sau cel puțin este de preferat să fii înțeles) cât este de important să le respectăm pentru a ne proteja, igiena mentală este și ea extrem de importantă.
 
Avem nevoie de limitarea sursele de informare pentru a putea continua să trăim. A limita supra-informarea înseamnă  a putea lua distanță, cel mai bun mijloc este să limităm conștient dorința de a ne informa. Cu cât vom ceda tentației de a citi notificări alarmante, cu atât vom favoriza instalarea panicii.
 
Ajută foarte mult să avem un program organizat, indiferent de tipul de activitate. O planificare minuțioasă a timpului va îngusta durata de informare  ne vom focaliza atenția pe un anume tip de activitate, care poate fi relaxantă în sine.
Erau multe activități pe care voiam să facem pe vremea când nu aveam timp din cauza alergăturii zilnice casă/muncă? Acum e vremea ca acestea să se materializeze.
Ce a schimbat în bine în viețile noastre coronavirusul? Ei bine, să facem plinul cu informații pozitive. Există multe mărturii minunate despre gesturi de solidaritate ale oamenilor din toate colțurile lumii, care nu au cum să nu ne dea speranță în privința umanității.
A sta acasă înseamnă șansa de a construi sau de a repara, sau de a suda relațiile cu cei ai casei. Este o provocare pentru unii și o binecuvântare pentru alții.

Fie că lucrăm la locul de muncă sau de acasă, fie că stăm la domiciliu, perioada aceasta este un prilej de a ne recentra, de a ne recalibra.Este important să păstrăm contactul unii cu alții, cu noi înșine, cu Dumnezeu prin rugăciune și să ne amintim că fiecare încercare vine la pachet cu o lecție foarte prețioasă. Această perioadă va trece. Să nu uităm ce învățăm acum.