Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Editorial Welcome to Constanţa! Sau, mai bine zis, welcome to reality! Turişti în oraşul-comoară, devenit povară pentru constănţeni
Editorial: Welcome to Constanţa! Sau, mai bine zis, welcome to reality! Turişti în oraşul-comoară, devenit
02 Jul, 2016 00:00
ZIUA de Constanta
5025
Marime text
5025
Marime text
Mii de turişti entuziaşti includ Constanţa pe harta lor de drumeţii. Din păcate, unii dintre ei ajung s-o elimine pe viitor. Din capul locului, precizez că nu mă refer la turiştii care vin doar pentru aventuri somptuoase în cluburile din Mamaia sau la cei care îşi petrec 50% din vacanţa în Constanţa prin malluri, de parcă de unde vin nu au malluri (îmi cer scuze faţă de cei care chiar nu au). Vorbesc despre cei care vin să viziteze Constanţa, să se plimbe pe străzile Tomisului de altădată, să simtă pulsul istoriei, să descopere cultura şi bogăţia acestui oraş.Mă întreb - şi intuiesc că nu sunt singura curioasă să afle - ce oferă astăzi vechiul Tomis turiştilor. Mare şi soare? Nu. Pe acestea le dă natura. Constanţa vine cu o ofertă „all inclusive” mai avantajoasă. Mai exact, ea se prezintă în toată „splendoarea“ cu ruine, trotuare aflate în veşnică reparaţie, buruieni cât tine de înalte, hoteluri de câte stele te ţine buzunarul, cluburi de fiţe, mirosuri puternice gată să te dea jos (în funcţie de zonă), ţânţari însetaţi să-ţi guste sângele, parcuri prin care îţi tremură noaptea dinţii în gură de teamă, locuri de joacă pentru copii cu unu sau două leagăne (doar nu vii cu o droaie de copii de acasă), locuri dosite, unde noaptea se văd numai dinţii, nu ai tăi, ci ai câinilor care se năpustesc să te muşte, multe parcări libere doar în vis, normal, multe spaţii verzi în exclusivitate pe hartă şi greu de găsit.
„Expectations and reality”
N-am să fac imprudenţa să spun că toţi vizitatorii au beneficiat de aceste servicii, dar, vă asigur, eu „am profitat” de ele. Am venit în Constanţa pentru prima dată în luna octombrie a anului trecut. Bineînţeles, aveam şi aşteptări mari în legătură cu acest oraş. Pentru a nu-mi jigni firea visătoare şi naivitatea, n-am să le enunţ, am să spun, mai bine, ce am găsit aici.Neştiind în ce măsură amintirile mele sunt obiective, le-am calificat drept experienţe personale. Am trecut şi eu botezul subteranei mirositoare de la Gară; preţ de câteva luni, m-am strecurat printre mormanele de pământ de pe trotuarele aflate în eternele reparaţii; am mers şi eu prin parcul Tăbăcărie, rugându-mă încontinuu să ajung cu bine acasă; am implorat în gând câinii de lângă cămin să nu mă înşface; am făcut şi eu o plimbare „relaxantă”, cu frica în sân, prin cartierele din zona peninsulară, poate se cuvenea să-mi iau o cască de protecţie; am păşit pe noul soi de pavaj de acolo, care, pe alocuri, mi se sfărâma ca gheaţa sub picioare şi, desigur, mi-am făcut poze lângă faimosul Cazino, aflat în stare critică, a cărui existenţă i-a cam plictisit pe unii. Mai nou, ca mulţi alţi oaspeţi ai Constanţei, la începutul verii, pentru a mă simţi liberă la mare, a trebuit să îndur, la fel ca Ellis Boyd din filmul „The Shawshank Redemption“, mirosul, pardon, putoarea, de la WC-urile publice instalate în apropiere de plajă.
N-am descoperit America pentru a doua oară. Tabloul văzut în puţinul timp de când am poposit în Constanţa este şi mai complex perceput de localnici. Pentru peisajul constănţean, frumoasa şi bogata limbă română oferă o serie de adjective: murdar, neîngrijit, deplorabil, mizerabil, inestetic, jalnic etc. Și, dacă e cazul, chiar şi un străin le află sensul.
Cine e de vină?
Un călător care merge la Paris e firesc să-şi formeze o părere despre parizieni, la New York, despre newyorkezi, în Constanţa, despre cine credeţi? Știu, convenabil ar fi să spunem autorităţi, dar nu, în prim-plan sunt constănţenii sau chiar întreaga societate de la ţărmul Mării Negre, cu mentalitatea şi moravurile ei. Pe vizitatorul simplu nu-l interesează cine e primar în Paris, în New York sau la Constanţa, fiindcă el e un privitor detaşat care vede, de cele mai multe ori, lucrurile în ansamblu.Văzând nişte coşuri de gunoi care stau pline de deşeuri şi care duhnesc de la câţiva metri, pe cine va da vina? Cu siguranţă, musafirul nostru va vedea o vină colectivă. O dată îi va face vinovaţi pe oamenii care, fiind orbi sau nu ştiu din ce alt motiv temeinic, ticsesc acolo până dă pe afară, iar o dată va presupune el că există o companie responsabilă de evacuarea gunoiului şi care, la fel, intuieşte el, uită să mai treacă zile bune prin unele puncte de colectare a deşeurilor.
În ochiul critic al turistului avizat, venit din zone dezvoltate şi cu un nivel înalt de cultură, va sări întâi de toate indolenţa băştinaşilor. Poate riscă să se înşele, să generalizeze, să discrimineze, dar, în fond, oricum va găsi elemente ce-i pot da dreptate.
Bunurile vandalizate pe seama cui se pun? E vina autorităţilor că unii n-au şapte ani de acasă?
Cu mutilarea spaţiilor verzi realizată cu ajutorul tăcerii unora cum rămâne?
Nu sună cunoscut cuvântul „împreună”? E din titlul unui program electoral pe care bănuiesc că îl ştie toată lumea. Cum să nu fie familiar? Sunt sigură că, până acum, v-aţi prins care sunt conotaţiile, în sens larg, ale termenului. În cel mai bun caz, acesta presupune realizarea unor acţiuni cu depunerea efortului din partea ambelor părţi, autorităţi şi cetăţeni, şi, pe alocuri, e chiar eficientă această schemă. Cetăţenii suferă, sesizează, arată chiar cu degetul, dacă e cazul, se spetesc ceva timp, fac demersuri, semnează petiţii, se revoltă, apoi, cu ceva efort depus, reuşesc să-şi atingă scopul. În cel mai rău caz, care e mai simplu, dar dă roade mai puţine, unul ară, trei se miară şi, dacă li se pare grozav, chiar bat din palme. Las la discreţia dumneavoastră să intuiţi cine ară şi cine se miară.
Totuşi, e deopotrivă frapant şi admirabil să vezi, în unele cazuri, cum împreună s-a reuşit mişcarea lucrurilor din loc. Se mai stârpesc nişte buruieni, se mai face câte o dezinsecţie, se mai găsesc bani pentru lucruri.
Ce-i drept, mai rămâne un semn de întrebare: au acţionat pentru că, într-adevăr, şi-au dat seama de gravitatea problemei sau pentru că le-a păsat de capitalul simbolic? În special al lor, personal. Imaginea Constanţei, nefiind în prim-plan. Cumva, putem califica acesta drept un paradox al vremurilor noastre. Astfel, cum se justifică faptul că o palmă de pământ, pentru care în urmă cu câteva secole se purtau bătălii, a ajuns să fie privită acum cu o inexplicabilă indiferenţă, ca o povară pasată la fel ca o minge de la un jucător la altul? Acest aspect arhicunoscut şi admis de constănţeni haşurează oarecum acest teritoriu, punându-l într-o postură jalnică, josnică, nemeritată şi, cel mai trist, greu de anulat. Norocul lor că unii vizitatori care nu vin cu intenţia de a descoperi metehnele oraşului şi, ca atare, necăutându-i problemele, ci luând în calcul doar lucrurile cu adevărat valoroase, ajung la concluzia că oraşul are un potenţial mare. De aceea, revin de fiecare dată cu drag, în speranţa că oamenii cărora le pasă, oamenii responsabili care necondiţionat îşi iubesc şi îşi respectă oraşul vor salva Constanţa.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
- fani 02 Jul, 2016 09:06 De fapt principalii vinovati sunt sefii Institutiilor platite sa apere interesele locuitorilor ! Prin subordonati, ei nu fac decat sa asigure furturile in liniste ...altfel nu se explica bataia de joc cu schimbatul a mii de stalpi de iluminat la fiecare 4 ani ,a asa zisei modernizari peninsulare (jaf de milioane de euro) unde pe carosabil s-a platit pavaj granit si s-a montat in realitate pavaj pietonal (distractiv pentru turistii ce "admira " frumoasele zgomote la trecerea fiecarei masini ) ,s-au distrus cele 27 de wc-uri publice civilizate si s-au inlocuit cu cateva sute de frumos mirositoare cabine (nu telefonice) ce de fapt sunt destinate numai evenimentelor deosebite si santierelor de constructii si nicidecum parcurilor si plajelor ,se arunca milioane de euro chiar sub nasul primariei unde in urma cu doar 4 ani se investisera bani frumosi cu construirea unor fantani arteziene , reparat aleile si montat stalpi iluminat ,lucrari care acum sunt deja demolate .Se refuza cu obstinatie montarea unor camere de supraveghere video prin tot orasul (oare de ce ?),s-a distrus reteaua de tramvaie (fiind cea mai noua din tara din tara ,o parte construita dupa 1995 ) pentru a fi inlocuita cu sute de autobuze poluante ,dar miza jafului era subtilizarea a peste 150 tone de cupru electrolitic pur ce compunea reteaua de conductori electrici speciali pentru alimentarea tramvaielor si troleibuzelor .Si nu in ultimul rand alte milioane de euro aruncati pentru constructia asa zisului complex comercial al garii orasului in loc sa fie amenajata gara si peroanele .Cum credeti ca sunt si mai ales cum vor fi taxele platite de constanteni pentru toate aceste furaciuni ?
