Editorial Zboară, puiule, zboară!

• Am primit un mail amărât când deja eram pe drum spre aeroport. „Ne cerem scuze dar zborul dumneavoastră are o întârziere și va pleca la ora X”.

 
Am călătorit în cea mai aglomerată zi a anului din aeroporturile lumii. 15 august. La Otopeni am ajuns în jur de două noaptea, iar în interiorul aeroportului era deja agitație. Cele mai multe zboruri începeau în jurul orei de 6 dimineața. Tot atunci aveam și eu zborul programat spre o destinație din vestul Europei.
 
Nu am avut bagaj la cală pentru a putea să „grăbesc” statul în aeroport. În sensul că au fost de-a lugul ultimelor luni mai multe probleme cu bagajele mari. Așa că am preferat să iau facilitate de a aduce la cabină un rucsac și un troller de 10 kilograme. Eu așa recomand pentru călătoriile de până într-o săptămână, chiar dacă pare puțin inconfortabil să cari două bagaje de mână.
 
În schimb, la zborul de întoarcere am avut aproximativ 3 ore de întârziere spre Otopeni. Nu am fost anunțată cu o zi înainte așa cum spun mulți dintre reprezentanții aviației civile. Am primit un mail amărât când deja eram pe drum spre aeroport. „Ne cerem scuze dar zborul dumneavoastră are o întârziere și va pleca la ora X”. Toate bune și frumoase, până la mențiunea că trebuie să mă prezint la aeroport la aceeași oră pentru formalități ca la zborul inițial. Păi dacă avea zborul o întârziere de 10 ore și era tot în decursul aceleiași zile, tot la 6 dimineața trebuia sa fiu la aeroport? Evident apa gratuită și sandwichuri sunt oferite pentru întârzieri doar în comunicatele de presă. Nu ne-a băgat absolut nimeni în seamă. Chiar la un moment dat a fost schimbată poarta de îmbarcare în partea cealaltă a aeroportului... fără să fie anunțat nimic. Am aflat toți pasagerii cu puțin timp și dă și fă raliu în aeroportul din vestul Europei.
 
După ce ne-am îmbarcat, pilotul, un român cu un spirit de glumă bun ne-a povestit că o să încerce să mai recupereze din întârziere. Probabil așa a și făcut, nu am stat să calculez timpul. Dar față de alte dăți când am circulat cu aceste avioane, mi se pare că staff-ul, stewardesele și personalul din aeroport este foarte obosit, depășit numeric și epuizat.
 
Cu toții vrem să avem parte de o călătorie plăcută, rapidă, fără întârziere. Da, ne lăudăm că facem 2.000 de kilometri în mai puțin de 3 ore, dar mai stăm 8 ore înainte și după pentru formalități și a ajunge la destinația finală. Ne învârtim în cerc în aeroport pentru a sta degeaba 2 ore pentru că „trebuie să fiți mai devreme la aeroport”.
 
Am asistat acum 2 zile, la Venus, la o conferință de presă a aviației civile, unde au fost mai marii reperezentanți ai aeroporturilor. Am aflat acolo că întârzierile vor fi până la finele anului din cauza crizei globale. Din primăvară prețurile biletelor de avion vor crește cu 30-40%, pentru că prețurile cresc peste tot. Așa că rămâne să sperăm că transportul aerian își va reveni în viitorul apropiat și nu vom avea parte de aeronave precum trenurile CFR, îmbătrânite și uitate de Dumnezeu.