Epoca de Aur a "nereprezentativitatii proportionale"

Anevoiosul proces de asimilare a regulilor democratice a mai plasmuit un paradox-monstru

...In vreme ce peste 10% dintre cei care si-au exprimat vointa electorala la alegerile legislative din noiembrie 2004 au ramas nereprezentati, un partid situat la sub 2% in sondaje s-a cocotat in fruntea unei comisii pentru suspendarea presedintelui si, mai nou, ameninta guvernul cu o motiune de cenzura... Sintagma citata in titlu a fost introdusa de politologul Daniel Barbu pentru a reliefa una dintre principalele carente ale sistemului politic romanesc - ponderea apreciabila a voturilor acordate partidelor care nu au reusit accederea in Parlament, voturi ce au fost redistribuite apoi, conform regulilor in vigoare, formatiunilor castigatoare. Punctul maxim al acestui fenomen, rezultat din juxtapunerea legii partidelor politice si a cotei ridicate a pragului electoral, a fost inregistrat in anul 2000, atunci cand nu mai putin de 20% din totalul voturilor nu si-au regasit expresia in componenta celor doua Camere. Principalele efecte dezvoltate - dezavantajarea evidenta a organizatiilor partinice de mici dimensiuni si, totodata, catalogarea sistemului autohton de vot drept "cel mai disproportional sistem de reprezentare proportionala cunoscut". Cu toate defectele sale specifice, dimensiunea juridica a acestei problematici a utilizat ca destinatie teoretica formatiuni politice rigide, care se defineau exclusiv in raport cu reglementarile legislative adiacente. Prelungirile dovedite securiste din contemporaneitate au inventat, insa, varianta "alunecoasa" de abordare a acestor reguli, aceea prin "invaluire" si "escaladare" sau, mai pe romaneste spus, aceea intitulata generic "cum sa catapultezi un partid de buzunar, peste pragul electoral, direct in Senat, respectiv in Camera Deputatilor". Asa s-a nascut PUR-ul, cuplat ulterior in mod fortat si total nepotrivit, prin modificarea denumirii, la formatiunea politica istorica ce i-a dat pe Lascar Catargiu si pe Petru P. Carp. Si fiindca toata ingineria asta mai mult sau mai putin ieftina cu mersul ulciorului de doua ori la apa fara sa se sparga avea nevoie de un nume conspirativ, cineva, care numai de imaginatie nu duce lipsa, i-a spus, la inceputul lui 2005, "solutia imorala". Astazi, proiectul politic imaginat de Dan Voiculescu a devenit exponentul a ceea ce poate fi facil de rezumat, vizavi si de ceea ce aminteam mai devreme, in formula "Epoca de Aur a nereprezentativitatii proportionale", un fel de transpunere particulara a povestii cu ciobul conservator care a ajuns sa ranjeasca si la oala sparta liberala, si la presedintele Basescu, si la celelalte formatiuni politice extra-parlamentare alaturi de care ar fi fost mult mai igienic sa se regaseasca - PNTCD, PNG, Actiunea Populara, Forta Democrata din Romania, Partidul Popular al Protectiei Sociale, Partidul Stangii Unite, Partidul Alianta Socialista si multe altele... Cum oricarei perioade de apogeu i se succede, insa, in mod natural, si punctul de inflexiune care marcheaza debutul declinului, nu este exclus ca, in viitorul apropiat, balantei conservatoare sa-i expire in sfarsit termenul de valabilitate. O reformare eficienta a sistemului electoral ar putea fi o buna ocazie sa se intample acest lucru.

Scris de: {autor}Adrian HERTA {/autor}