Estivala cu iz de moloz

Am auzit, nu demult, ca s-a deschis sezonul pe litoral. De fapt, sincer sa fiu, nu era un simplu zvon, ci chiar declaratia ministrului Dan Matei Agathon. Curios din fire, m-am gandit sa fac o tura prin Mamaia, sa vad si eu cum sta treaba la inceputul unui sezon pe care ministrul il vede deja ca pe cel mai bun din istorie. O plimbare prin statiune intr-o zi libera poate fi un exercitiu reconfortant. Daca ai si ceva bani, distractia este garantata. Asa ne-am gandit si noi. Am luat-o deci prin Satul de Vacanta, spre Complex Perla, printre terase, magazine si tarabe. "Ce frumoasa este viata, nu-i asa?", imi spuneam si mergeam mai departe. Bucuria simpla de a trai mi-a cam trecut atunci cand am ajuns in mijlocul Satului de Vacanta. Se pare ca vorbele lui Agathon nu prea ajunsesera pe acolo. O movila imensa de moloz si bucati de beton marturisea odiseea unui fost restaurant, daramat in cine stie ce razboi bahic. Ne-am gandit atunci ca nu merita sa ne stricam ziua si am incercat sa ne spunem ca dezordinea este una dintre legile firii si ca, pana la urma, movila de moloz se integreaza chiar bine in peisaj. La nevoie, turistii veniti pe litoral pot sa faca si o mica escalada. Ramane doar sa creasca putin buruienile pe deal, ca sa avem si flora. Ca de fauna, oricum, nu ducem lipsa. Dupa ce ne-am inveselit putin la gandul ca nu va trebui sa mai luam trenul ca sa mergem la munte, ne-am continuat promenada spre plaja. Am ochit o terasa mai cu... briza si ne-am asezat cu gandul la o bere rece. Pe la mese cam batea vantul, motiv pentru care nici ospatarii nu se prea grabeau sa ne ia comanda. Intr-un tarziu, o domnisoara care parea a fi cel mult in clasa a X-a, la liceu, s-a apropiat timorata de masa noastra. Eu am cerut o bere, iar colegul meu, care face parte din categoria defavorizata a soferilor, a vrut si el una, dar fara alcool. Pana s-a mai racit berea in frigider, pana au mai jucat si ospataritele un poker mic, am fi avut timp sa recitam "Luceafarul". Abia apoi a aparut la orizont scolarita cea timorata, cu cele doua sticle pe o tava. In acel moment am crezut ca toate necazurile noastre luasera sfarsit si mi-a revenit in minte refrenul acela care vorbeste despre cat de frumoasa este viata. Dupa ce a baut mai bine de jumatate din continutul sticlei, colegul meu a observat ca berea lui nu era fara alcool. Stiind ca politistii nu au chef de glume la sfarsit de saptamana, suparati fiind ca lucreaza atunci cand toata lumea se distreaza, a chemat-o pe proaspata ospatarita sa ii ceara socoteala. Ea a incercat intai sa spuna ca noi nu am specificat ca berea trebuie sa fie fara alcool, iar apoi, vazand ca nu are nici o sansa, s-a inrosit si a inceput sa isi ceara scuze, asa ca prietenul meu a lasat-o in pace. El a cerut, in schimb, sa ne faca nota de plata. Fata a plecat sa se sfatuiasca cu barmanul. In acest timp, eu am plecat in cautarea toaletei. Atunci cand am gasit-o, in sfarsit, am vazut ca usa era incuiata si m-am intors la masa. Intre timp, fata se intorsese si ea cu nota de plata. Noi i-am multumit totusi, dar, inainte de a ne ridica, prietenul meu a vazut ca nota fusese umflata simtitor. Au urmat alte tergiversari. Ca nu este de vina ea, ci barmanul si asa mai departe. La iesire, am vazut un fel de "Nea Gigi", imbracat intr-un halat de culoare albastra, care tocmai descuia usile la toaleta. In rest, ce sa zic, veniti pe litoral ca toate e bune si frumoase!