Eu si marile puteri

Atunci cand, saptamana trecuta, colegii de la cotidianul ZIUA au ocupat prima pagina cu materiale despre McDonald`s si Connex, prezentand diferite nereguli, trebuie sa recunosc ca am jubilat. Poate si pentru ca am avut propriile dezamagiri legate de cele doua companii, dar mai ales pentru ca a fost pus sub semnul intrebarii un fel de mit obscur al intangibilitatii de care se bucura in Romania marile firme transnationale. Exista la noi o teama ciudata si un respect demn de invidie fata de actionarii, mereu pititi in spatele unei umbre de catifea, ai unor astfel de companii. Cum sa te pui cu ei, tu, cel te tarasti o luna intreaga cu un salariu de doua milioane? Exercitiul democratic arata insa ca o societate deschisa garanteaza libertatea individului in relatie cu o companie care ii ofera conditii. Exemplele cu procese rasunatoare intentate de cetateni ai Statelor Unite impotriva marilor producatori de tigari, pentru ca s-au imbolnavit din cauza fumatului sunt deja stiute de toata lumea. Ca si cazul femeii care a avut un accident de masina in urma caruia a ramas invalida si a dat in judecata firma care produsese autoturismul, pe motiv ca acel model avea probleme din fabrica cu sistemul de franare. Si a castigat! Acestea sunt exceptii, cazuri extreme, dar ele ilustreaza perfect ca se poate. Iar cetateanul se simte protejat impotriva eventualelor nedreptati pe care o companie la care el este client i le poate face. La noi, insa, este mult mai greu de pus in practica sloganul "clientul nostru, stapanul nostru", fapt care probabil ca nu a devenit niciodata realitate pe gura de plai pe care stam intinsi la soare si vorbim la mobil de mii de ani. Daca un roman rupt in fund sau, dimpotriva, scapatat vrea sa ceara explicatii responsabililor cu diverse probleme dintr-o astfel de companie, nu trebuie sa spere prea mult. Caci i se raspunde, politicos de altfel: "Ne pare rau, nu dispunem de aceasta informatie". Chiar asta au patit si ziaristii de la cotidianul ZIUA atunci cand au incercat sa obtina detalii despre jocul "Vrei sa fii miliardar?", in varianta pe telefonul mobil. Ce sanse sa aiba atunci un simplu abonat? Cel mai incomod este ca, in astfel de situatii, individul nu poate relationa, pentru ca "interlocutorul" nu este o persoana, ci o structura abstracta, cu o birocratie cel putin la fel de eficienta ca cea din structurile statului, chiar daca este mascata de o politete fara cusur. In fond, este o lupta cu morile de vant, o promenada de nevoie pe calea undelor, de la Ana la Caiafa, timp in care Pilat intercepteaza convorbirile abonatilor. Este ca in povestirea "Puiul" de Alexandru Bratescu-Voinesti, care ne facea sa suferim atunci cand parintii ne citeau in copilarie o istorie atat de trista. Daca va amintiti, el a ramas singur in cuib, fara semnal la telefon din cauza ca reteaua era prea ocupata, pentru ca cei de la compania de telefonie mobila au preferat sa sacrifice un individ pentru bunul mers al... afacerii.