Extras din jurnalul călătorului eşuat pe ţărmul unei idei fixe

... Le spun că există o mână de visători suficient instruiţi încât să recunoască, în grămezile toxice de piatră îngheţată, praf şi gunoi de pe faleza desfigurată a Cazinoului, responsabilităţi neasumate ale administraţiei locale, şi nu eşecurile guvernelor Tăriceanu şi Boc. Chiar eu am văzut vreo doi dintre aceştia, zilele trecute, când bântuiam prin pustiul absolut de-acolo, cu oricare dintre prietenii mei. Alţi doi sau trei apar, din când în când, pe la televizor, la emisiuni pe care nu ştiu câţi le urmăresc. În paginile acestui cotidian, am mai descoperit câţiva, unii îndeajuns de curajoşi încât să-şi atragă criticile patrioţilor înflăcăraţi de pe forumuri. Cea mai mare parte sunteţi însă în faţa monitoarelor sau cu ziarul în mână. Mă întreb câte suflete ar număra, cu aproximaţie, grupul nostru imaginar (poate mă ajutaţi să îmi dau seama reacţionând, trimiţându-mi un semn...).

În mod cert, simbolic, suntem, deocamdată, substanţial mai puţini decât pungile de orez repartizate periodic pensionarilor de către municipalitate. Suntem, poate, lipsiţi de resurse financiare consistente, suntem vulnerabili, avem dubii, ne tremură mâinile. Avem, în schimb, principii puternice de la care nu abdicăm. Refuzăm categoric extazul grobian în faţa exceselor excentrice ale primarului Mazăre. Ne-a obosit coma profundă în care zace oraşul şi am obosit, totodată, să găsim explicaţii pentru lipsa de vlagă a opoziţiei politice locale (aflu acum, cu dezamăgire, de prezenţa senatorului Mircea Banias într-un dosar cu rambursări ilegale de TVA, instrumentat de către DNA).

În aceste condiţii, vă invit să luăm cumva, câţiva, cât mai curând, atitudine! Vă invit la reflecţie şi la dialog pe teme legate de prezentul, trecutul şi viitorul Constanţei! Vă invit la un exerciţiu pe care l-am descoperit undeva, pe ţărmul unei idei fixe, care nu ştiu cum va arăta, dar pe care suntem - cred! - obligaţi să ni-l asumăm public!