Fabrica de studenti

E 1 octombrie. Toamna s-a asternut deplin peste tara. Inca din zorii zilei, studentii au pornit plini de voiosie spre universitati, dornici sa ii intalneasca pe dascalii care le vor calauzi pasii in noul an, astfel ca ei sa devina cadrele de nadejde de maine. Odata ajunsi in campusurile universitare, studentii s-au grupat in jurul cadrelor universitare carora le-au sorbit fiecare cuvant, fiecare sfat, pe care apoi l-au sadit in inimile lor, ca sa isi sporeasca tezaurul spiritual. Dupa terminarea ceremoniei, studentii au intrat in salile de curs, insotiti de profesorii lor. Cam asa aratau rubricile de stiri din cotidienele epocii Academiei Stefan Gheorghiu. Chiar daca s-au schimbat multe de atunci, de aceste obiceiuri festive nu am scapat. Astfel se face ca, in fiecare an la 1 octombrie, la fiecare universitate se organizeaza momente festive penibile, in care rectorul si alti profesori trec in revista toate realizarile institutiei de invatamant pe care o slujesc si le recomanda studentilor sa frecventeze cursurile, sa se poarte cuviincios in campusuri, sa nu fumeze pe holuri. Cu alte cuvinte, sa se aseze cuminti in rand, caci tara are nevoie de oameni docili. Studentii sanctioneaza toata aceasta tevatura cu actori in costume Armani si merg numai pentru a mai flirta - baietii de la inginerie cu "prospaturile" de la litere si pentru a bea o bere in gasca. Caci ei resimt dureros statutul de simpli platitori de taxe scolare, dincolo de care se ascunde o eficacitate a acutului didactic adesea foarte scazuta. Fie ca e vorba de universitati particulare mai mult sau mai putin acreditate, recunoscute, sau avand un simplu drept de functionare, fie ca e vorba de universitatile de stat, unde profesorii le cer spagi pentru promovarea examenelor. La toate acestea se adauga birocratia, nepasarea si atitudinea jignitoare a secretarelor si a altor functionari si intregesc tabloul jalnic al statutului studentului roman, in general, si constantean, in particular. In fiecare toamna, fabricile de studenti isi reiau activitatea, mereu cu numar mai mare de clienti decat in anul precedent. Mai multe sectii, mai multi studenti platitori. Nimeni nu se considera moralmente obligat sa ii informeze pe toti visatorii care platesc intre 1.500 si 5.000 de dolari pentru a termina o facultate ca, in domeniul respectiv, numarul absolventilor pe banda rulanta din toata tara il depaseste cu mult pe cel al posibilelor locuri de munca. Desi oficiali ai Ministerului Educatiei de ieri si de azi au recunoscut, in repetate randuri, ca e nevoie de un serios studiu al pietei locurilor de munca, in functie de care sa se orienteze in oferta educationala, acest lucru nu s-a intamplat niciodata. Fabricile de studenti si-au deschis portile in fiecare toamna, bucurandu-se mereu de o productie considerabila.