Facem drumuri din morti pe soselele Constantei

Accidentul de la Ovidiu, cu tânăra şoferiţă care a simţit că a trecut cu maşina peste „ceva", dar care, potrivit propriilor susţineri, nu şi-a dat seama că era vorba despre o fiinţă umană, aşa că de aceea nu a oprit, mi-a adus aminte de un caz similar, petrecut în Costineşti, în vara anului 2008.

La momentul respectiv, mai precis, în luna august 2008, şoferul unui X5 a trecut cu bolidul său peste trupurile a doi turişti care se încălzeau la soare. Pe plajă. La ora 18.00, când soarele este încă sus, pe cer. Culmea, şoferul X5-ului era tot un tânăr, la fel ca şi şoferiţa din povestea noastră. Amândoi abia trecuţi de 20 de ani. În mod oarecum similar versiunii şoferiţei de la Ovidiu, „puştanu` cu gipanu`" a motivat că nu i-a văzut pe cei doi turişti care se bronzau. De aceea, vrând să-şi pornească bolidul din locul unde-l parcase (pe plajă), a dat înainte. Peste trupurile a doi bucureşteni, Mihaela Drăgoi, de 43 de ani, şi Vasile Anton, de 42 de ani, care îşi savurau ultimele momente de concediu la mare. Numai o minune a făcut ca, pentru cei doi bucureşteni, ultimele clipe din concediu să nu fie şi ultimele din viaţă. Mihaela Drăgoi şi Vasile Anton au fost internaţi la spital, cu multiple traumatisme. Asta, după ce George Ardelean, puştanul din poveste, a constatat că, după ce trecuse cu X5-ul peste cei doi turişti, pentru a putea să-şi scoată totuşi, bolidul parcat pe plajă, era nevoie să dea înapoi cu BMW-ul, pentru ca victimele să poată ieşi de sub roţi. Cercetat penal pentru vătămare corporală din culpă, Ardelean nu a mai ajuns niciodată în instanţă, dat fiind că, în cele din urmă, familia sa a reuşit să „medieze" o împăcare cu cele două victime. Ceea ce m-a uimit la cazul din 2008 şi ceea ce, constat, mă uimeşte şi acum, este nonşalanţa aproape insultătoare cu care tinerii şoferi şi-au clădit apărarea: în timp ce individul din 2008 pretindea că nu i-a văzut pe cei doi turişti, şoferiţa de la Ovidiu a susţinut că victima era întinsă pe carosabil. Şi că a simţi că a trecut peste „ceva", dar că nu şi-a dat seama că era vorba despre o fiinţă umană. Şi de aceea nu a oprit, gonind mai departe în noapte. Mă întreb, cam care ar fi putut să fie semnalul care să-i dea de înţeles şoferiţei că a trecut peste un om. Că a făcut, fizic, drum pentru maşina ei din trupului unui bărbat. Dacă omul ar fi strigat îngrozit, dacă s-ar fi zbătut sub roţi, oare aceste „semne" ar fi fost suficiente pentru a-i trezi curiozitatea şoferiţei? Oare ar fi putut aceste aspecte s-o determine să oprească maşina, să coboare şi să vadă peste ce a trecut? Sinceră să fiu, nu pot să-mi imaginez cum, cu un calm aproape ieşit din comun, tânăra a trecut liniştită peste trupul victimei sale. Iar apoi să-l învinovăţească pe mort că stătea în mijlocul străzii.