FALSII FII AI SATULUI

In peregrinarile noastre prin localitatile din judet am gasit multi oameni nemultumiti de prestatia primarilor si a altor autoritati locale. Uneori, pretentiile oamenilor sunt exagerate. Ei s-au obisnuit ca cineva sa aiba grija de ei, sa le rezolve problemele. Este acea perceptie paternalista cu care ne-a obisnuit regimul comunist. In alte cazuri, insa, avem probleme reale, care afecteaza intreaga comunitate. In multe sate si comune din Dobrogea nu este apa. Localitatea Mircea Voda, de exemplu, a fost conectata la apa, dar nu neplatindu-se facturile, s-a acumulat o datorie imensa si comuna a fost debransata. Satenii spun ca primarul le-a promis in campania electorala ca va rezolva problema, cumparand o pompa care sa dea apa locuitorilor, fara sa mai depinda de regia din Cernavoda. La destul timp dupa alegeri, comuna nu are inca apa. Aceeasi problema exista si la Valea Dacilor, o localitate care apartine de Primaria Medgidia. In timpul campaniei au fost aceleasi promisiuni. Oamenii din Valea Dacilor isi amintesc ca primarul a ajuns in sat la o sarbatoare religioasa si a promis, dupa slujba, ca vor avea apa. Satenii au fost convinsi ca asa va fi, mai ales ca primarul a promis in biserica. Totul s-a dovedit a fi doar o poveste electorala. Scenariul este acelasi, o data la patru ani. Campania electorala la tara se face dupa alte principii decat in zonele urbane. Acolo nu prea este nevoie de afise, iar despre clipurile care apar in media locala nici nu poate fi vorba. Castiga cel care reuseste sa convinga, inseland acea franchete a omului simplu si profitand de ce a mai ramas din bunul simt al taranului. Alesul familiei, care se chinuieste sa devina alesul comunitatii este, de regula, concetateanul celor carora le cere sa il voteze. El este un fiu al satului, insa unul care a inteles ca poate sa profite de acest lucru. Dupa ce reuseste sa devina un fel de lider informal de opinie, adica face si el cinste de mai multe ori cu rom la carciuma din sat, care eventual este tot a lui. Pe ceilalti ii pacaleste aratandu-le cat de prost le-a mers pana atunci si spunandu-le ca e momentul pentru mai bine. Dupa ce se vede in fotoliul de primar, lucrurile se schimba. El nu mai are timp de discutii cu satenii, nu prea mai raspunde la salut, isi cumpara masina si incepe sa isi ridice vila, incepe sa fumeze Kent scurt. El are acum program de audienta si ar putea chiar sa procedeze ca primarul din Niculitel, adica sa ceara respectarea programului de audienta, adica marti si vineri, chiar daca joi dimineata un om din sat voia sa ii spuna ca cimitirul fusese profanat. Dupa cum stiti, povestea merge mai departe, oamenii sunt suparati ca au avut incredere in primar, se intalnesc la carciuma si il injura si apoi se jura sa... nu o mai fure. Cu toate acestea, la urmatoarele alegeri va veni un altul care va reusi din nou sa ii pacaleasca. De aceea mi se pare inutil sa ne tot intrebam, in discutii principiale, de ce nu mai au incredere romanii in politic si de ce s-a instaurat aceasta mare lehamite.