Fanatismul si instinctul de vanatoare

"Toti ne pricepem la fotbal si la politica!" Credinta generala ca romanii sunt buni comentatori, ai vietii politice sau ai celei sportive ne face sa ne credem foarte competenti in aceste domenii. Dar oare evenimentele nefaste petrecute in tribunele meciurilor din Liga I in ultimii ani au si un alt substrat?

Se pare ca da, din moment ce specialistii au gasit nenumarate explicatii manifestarilor total lipsite de sportivitate ale unor indivizi ce se lupta pentru dragostea lor sincera indreptata spre o echipa sau alta de fotbal. Spre exemplu, Desmond Morris, celebru etolog, stiinta ce studiaza comportamentul animal in relatie cu mediul de viata, a studiat fotbalul inca din anii 70. Specialistul nostru a ajuns la concluzia ca din punct de vedere obiectiv, fotbalul este una dintre cele mai stranii constante ale comportamentului uman al societatii moderne. Cercetatorul nota ca "in fiecare saptamana, impatimitii fotbalului ucid o mare prada, iar momentul uciderii este reprezentat de gol. Cand mingea loveste plasa este ca si cum tribul ar fi ucis un animal de temut si atunci toti pot sarbatori evenimentul". Dar oare instinctul de vanatoare al microbistului roman s-a trezit abia in ultimii ani, cand bataile intre galerii, dar si cele primite de la jandarmi au devenit o obisnuinta? Nu luam in calcul fotbalul italian, foarte bine cunoscut pentru fanatismul suporterilor. Evenimentele nefericite de acum cateva saptamani au socat si au intristat opinia publica insa, daca stam bine sa ne gandim "vulcanul" tifosilor se pregatea de mult sa erupa. Insa la noi, intr-un campionat subjugat ani de-a randul de blaturi, numai cateva echipe mai nasteau pasiuni. Nu dau exemple, pentru a nu se crede ca partinesc pe cineva, insa echipele mici, de mijlocul campionatelor, sau "lanternele rosii" nu mai atrageau de mult suporterii pe stadion. Obisnuiti sa joace cu tribunele mai mult goale, chiar si falitii Ligii I s-au trezit cu suporterii la stadion. Iar daca mai vin si echipe mari... atunci sa vezi injuraturi si batai. Si pentru ce? Imi aduc aminte ca acum vreo doi ani am fost la un meci intre Farul si Rapid. Tineam cu alb-visiniii, recunosc. Tradam in tacere "rechinii" locali pentru echipa care este... "peste tot acasa". Cu zece minute inainte de inceperea partidei a inceput bataia. Scaunele rupte zburau prin aer si speriau stolul de ciori postate parca ironic deasupra galeriei bucurestene. Suporterii au inceput sa se bata, au intervenit fortele de ordine... si atunci mi-a fost pentru prima data rusine ca sunt suporter! "Dragostea pentru o echipa nu se masoara in vanataile produse adversarilor", imi spuneam. Insa, se pare ca cercetatorii ma contrazic. Un sociolog italian (culmea!) spune ca violenta este intrinseca jocului, dar din cauza evolutiei sale istorice. Manifestarile de acest gen nu exista in baschet, spre exemplu, pentru ca terenul este mai mic si popularitatea la fel. Sociologul crede ca sportul nostru "rege" s-a transformat intr-un spectacol complet, devenit mai violent si din cauza sumelor mari de bani implicate. Asa ca fotbalul devine o nebunie paroxistica iar, din motive ideologice, politice, iar uneori economice, grupurile cele mai extremiste ale violentilor de pe stadion au pus in aplicare o adevarata strategie a ciocnirii. Asa sa fie, cum spune specialistul... insa eu raman la parerea mea de privitor. Violenta pe stadioanele romanesti nu are legatura cu competitia. A devenit o lupta a unor indivizi ce iubesc niste culori, cu adeptii unor alte nuante. S-a transformat in lupta galeriilor cu jandarmeria si cu transpunerea vendetelor unor oameni implicati in sport in ideile celor care sustin o echipa. Iubirea fata de fotbal s-a metamorfozat in dragostea fata de banii bagati de sefii cluburilor in galerii. Si la noi, din pacate, pana si sporturile mai putin populare si cu terenuri mai mici, cum ar fi handbalul, fac victime.

Scris de: {autor}C.S.{/autor}