Femeia de strada "Maria-Ioana"

Cred ca e deja cunoscut faptul ca poti lucra pentru politie, fara a lucra la politie. Asta mai ales daca cineva te are la mana cu vreo chestie si iti conditioneaza iertarea de o "colaborare". Povestea e cu atat mai valabila cu cat e vorba de Antidrog. Imi amintesc o poveste in care cativa constanteni au cumparat ieftin vreo 60 de grame de "Maria-Ioana" din Grozavesti si s-au gandit sa le vanda la tarm de mare. Pentru ca era iarna si oricum baietii nu aveau intrare in nici o filiera, s-au apucat sa intrebe prin universitate cine e amator de senzatii tari, cu aceeasi nepasare cu care tiganii vand pe trotuare doua banane la zece mii. Imediat a intrat pe fir o "codita" din universitate, despre care se spunea ca a fost prinsa cu "marfa" si iertata cu conditia sa ii vanda pe "traficantii" ce se invart in inalta institutie de invatamant si cultura constanteana, si i-a servit pontul unui ofiter sub acoperire. Restul e lesne de inchipuit: ofiterul antidrog s-a dat cumparator si i-a prins pe ageamii, dupa un scenariu foarte simplu. Au trecut cativa ani de la acest eveniment si activitatea departamentului Antidrog a capatat o amploare tot mare, pe masura ce capturile de substante interzise au devenit o moda, mai cu seama pentru ca subiectul are o incarcatura emotionala deosebita. Iar politistii antidrog s-au imbogatit cu o aura eroica: ei sunt cei care ii ajuta pe tineri sa scape de moartea alba si ii pedepsesc pe "criminalii" care sug sangele dependentilor. Faptul ca in spatele capturilor "senzationale" se ascunde degringolada sistemului luat in ansamblu e mai putin stiut si nici nu exista interes pentru ca acest lucru sa fie cunoscut. Faptul ca in Constanta nu exista un centru de diagnosticare si cu atat mai putin de tratare si ca dependentii sunt dusi la Spitalul psihiatric de la Palazu Mare, unde sunt tinuti laolalta cu ceilalti bolnavi, desi afectiunea lor necesita metode si medicatie specifice, e tinut tot sub tacere. Cu toate acestea, traficantii continua sa primeasca spectaculoase lovituri sub centura. Uneori, insa, sistemul se defecteaza si in alte puncte, tot din cauza mirajului capturilor cat mai mari. Nu de mult, la Mangalia, o iscoada a politiei, care trebuia neaparat sa prinda pe cineva, pentru a-si justifica activitatea, a anuntat triumfator ca a descoperit un traficant. Un politist sub acoperire s-a intalnit cu "traficantul", care era si cultivator de canepa romaneasca. Au negociat la o suta de milioane, pret pentru toata productia, s-a facut flagrantul si cultivatorul a fost prins. Dupa cateva zile, a iesit la iveala faptul ca iscoada fusese cel care il sfatuise pe om sa cultive canabis, ba chiar ii oferise si meditatii de gradinarit, pentru a iesi marfa de calitate. Probabil ca iscoada fusese pistonata de la centru sa prinda mai repede pe cineva si, in lipsa de solutii reale, s-a decis sa ia taurul de coarne si sa iasa cu plugul pe ogoarele patriei. Nu vom acredita zvonurile care spun ca, exact atunci cand e descoperita vreo captura modesta intr-un punct al frontierei, acolo se face valva numai pentru ca in alta parte sa poata trece adevaratul transport, pentru ca nu avem probe. In schimb, personal, nu pot sa nu ma ingrijorez vazand cum sunt prinsi intermediarii, care vand droguri ca sa faca rost de bani pentru ca si ei sunt, la randul lor, dependenti, iar sefii care conduc cu multa luciditate din umbra toata afacerea, sunt bine-mersi.