Groaza de ce ar putea scrie presa

Majoritatea oamenilor politici si a directorilor de institutii stiu care trebuie sa le fie relatiile cu media, mai ales locala. De ani de zile, ziaristii incearca sa stabileasca o relatie normala cu conducerile tuturor institutiilor din oras care sunt de interes pentru opinia publica. Aceleasi bune relatii au existat intre ziaristi si prefectul judetului, imediat dupa instalarea sa in functia de reprezentant al Guvernului in teritoriu. Modul de a actiona al noului prefect, dupa experienta nefericita cu Petre Chirobocea, a carui gura era pecetluita, i-a incantat pe reprezentantii presei care, dintr-o data, nu au mai facut fata cantitatii de informatie care venea din toate domeniile de activitate. Numai ca, asa cum se intampla prea des la romani, minunea nu a tinut decat cateva zile. Prefectul, care si-a vazut curgandu-i apa la moara, a inceput sa sara peste cal. La inceput, reprezentantii media au considerat ca toate criticile la adresa diferitor directori de descentralizate erau indreptatite. Numai ca, de fapt, situatia statea cu totul altfel... Gheorghe Martin, pentru ca despre el este vorba, isi fixa "tinte" pe care le aborda pe rand. Directorii de descentralizate nici macar nu apucau sa deschida gura din care sa scoata ceva in apararea lor. Destul de repede lumea si-a dat seama ca lui Martin ii place sa se asculte, ca are impresia ca este un conducator innascut, ca nimic din ce se misca in judet nu se misca fara stiinta lui. Poate ca asa trebuie sa se comporte un conducator de institutie ce are responsabilitatea unui intreg judet, dar nimeni nu da dreptul reprezentantului Guvernului in teritoriu sa se poarte ca un mic tiran numai in dorinta de a-i vedea pe oamenii cu care trebuie sa colaboreze dardaind numai cand ii aud numele. Poate ca exact acest lucru si l-a dorit prefectul atunci cand i-a trecut in subordinea sa si pe reprezentantii institutiilor care nu dau socoteala decat ministrilor care le coordoneaza activitatea. Reflectarea necorespunzatoare in presa a modului in care actioneaza a atras asupra unora dintre ziaristi furia prefectului. De-a lungul timpului, usile institutiei s-au inchis putin cate putin, pana cand au fost... ferecate. Ieri, ziaristii au fost informati ca nu mai au acces in Prefectura decat pentru conferintele de presa. Interdictia ridica multe semne de intrebare mai ales pentru jurnalistii care se ocupa de administratie. Poate tocmai aceasta este modalitatea de a-i pedepsi pe cei care au adus, prin ceea ce au scris, atingere imaginii reprezentantului Guvernului in teritoriu. Daca tot a venit vorba despre imagine, ar trebui sa ne intoarcem cu cateva zile in urma, atunci cand s-a desfasurat sedinta de constituire a Consiliului Judetean, adunare ce a fost prezidata de prefect, asa cum scrie la lege. Nu ar fi fost rau daca cei ce il iubesc, si ma gandesc la prieteni si la apropiatii familiei, i-ar fi atras atentia asupra ridicolului de care s-a acoperit pe toata perioada desfasurarii lucrarilor. Martin, cel care nu precupeteste nici un efort in a aminti, cu orice prilej, ca din functia pe care o detine nu face politica unui partid, ci pe cea a cetatenilor, a interpretat un rol, dar nu s-a ridicat, nici pe departe, la inaltimea pe care si-ar fi dorit-o. Dintr-o data, pe prefect l-au lasat vazul, memoria si, poate, si alte simturi i-au jucat feste in momentul in care a trebuit sa citeasca de pe o lista numele consilierilor din partidele de opozitie. Nu am inteles care a fost motivul pentru care intr-o situatie ca aceea pe care am descris-o, cand ar fi fost necesara seriozitate, prefectul s-a comportat ca un... saltimbanc. Nenorocirea este ca nici chiar daca, fara vreun interes "abscons", decat cel de a aparea intr-o lumina buna, Martin este sfatuit sa se poarte altfel, este apasat butonul "escape" sau "delete", iar comportamentul ramane acelasi... Cetatenii, cei ce sunt invocati ori de cate ori vine vorba despre bunul mers al treburilor si beneficiari, ar trebui sa vada cu propriii lor ochi cine se ocupa, cu exces de zel, de tot ce misca in judet. Pana una-alta, prefectul se jura ca accesul presei nu este ingradit, dar lasa in seama gardienilor ce fac de paza la poarta institutiei sa-i "usuiasca" pe ziaristii care, plimbandu-se de colo-colo, ar putea afla informatii ce nu ar trebui sa ajunga si pe la alte urechi.