Hac! Eu cu cine votez?!

Ma aflu in postura cetateanului turmentat, personajul lui Caragiale... Am de ales dintre cincisprezece candidati care se bat pentru un scaun de primar, functie de mare raspundere. Daca responsabilitatea unui oras cu sute de mii de locuitori este atat de mare, de ce oare se inghesuie atata lume sa-si puna pe umeri niste greutati fara de care viata le-ar fi mai usoara? Pentru mine, si pentru o multime de oameni care sunt cetateni ai acestei urbe, este de neinteles care este scopul acestei mari inghesuieli. Aglomeratie mare si in ceea ce priveste ocuparea functiilor de consilieri locali, pentru care nici mai mult, nici mai putin decat 24 de partide politice, asociatii si organizatii se ingramadesc sa ocupe fotoliile ce vor ramane vacante prin expirarea termenului de patru ani in care alti alesi au hotarat ce este mai bine pentru oras si pentru locuitorii lui. Cum am trait in aceasta perioada?! Pai, daca asculti pe unul sau pe altul, ajungi la concluzia ca nimic nu este nou sub soare... Toate-s vechi, si noi sunt toate... Majoritatea cetatenilor injura in dreapta sau in stanga guvernarea care nu a reusit sa le faca viata mai usoara, administratia locala care, desi a facut eforturi, nu a reusit sa atinga standardele pe care ei le asteptau. Poate ca astfel de judecati sunt subiective, dar fiecare dintre noi gandeste in conformitate cu grosimea teancului de bancnote pe care le are in buzunar si viteza cu care acestea se risipesc. Acest lucru este valabil pentru majoritatea constantenilor. Exista, insa, un grup restrans care a simtit din plin binefacerile unei perioade de patru ani in care a reusit sa prospere. Departe de mine gandul de a arata cu degetul spre unul sau spre altul... Ferice de cei ce reusesc sa se descurce in jungla capitalismului original in care suntem siliti sa traim. Nu inteleg cum este posibil ca romanii, pe care multi ii considera puturosi, reusesc sa munceasca in strainatate, unde este stiut ca salariatilor nu li se fac concesii, si sa vina acasa cu buzunarele pline de dolari si euro. Am ajuns la concluzia ca romanul munceste ca prostul daca stie ca are pentru ce. Ma intorc la problema mea si ma intreb de ce oare nu gasim noi de lucru in tara, de ce suntem noi mai prosti decat altii, care reusesc cu mai putin efort sa se capatuiasca cu efort minim?! Exista o multime de intrebari la care nu se poate raspunde, inca... Din patru in patru ani, speranta renaste in inima fiecarui cetatean. Din patru in patru ani, li se spune ca vor trai mai bine, ca nu va mai fi nevoie sa se uite cu jind in ograda Occidentului. Din patru in patru ani, insa, oamenii se intreaba acelasi lucru: "eu cu cine votez?". Cum sa alegi din multitudinea de oferte, care de care mai tentante, pe care partidele le pun pe taraba ca la balci? Cum sa fii convins ca, daca ai fost nemultumit in ultimii patru ani, vei fi fericit in urmatorii patru?! Mai sunt doar trei saptamani pana la momentul zero, cand va trebui sa ne prezentam la urne pentru a-i alege pe cei ce vor conduce comunitatea in urmatoarea perioada. Sa stam stramb si sa judecam drept... Sa punem in balanta bunele si relele, sa mai tragem cu urechea si la barfe, nu de alta, dar ele contin, mai mult ca sigur, jumatate de adevar, sa evaluam realismul ofertelor si abia apoi sa introducem in urna buletinul de vot pe care am aplicat stampila "votat". Nu folositi inima cand folositi cantarul... Avem cu totii minte ce poate sa desparta binele de rau.