Hiatusul anual si talcioga

Noaptea trecuta, martienii s-au apropiat atat de tare de Pamant incat multi s-au temut ca o sa ne trezim cu ei pe cap. Nu de alta dar, fiind mai evoluati decat noi, venisera cu tot cu planeta. Iar pe la miezul noptii ajunsesera la doar 55.758.006 kilometri de creasta palmierilor lui Aquathon, astfel incat bocitoarele de profesie se grabira sa eticheteze evenimentul ca paguba colaterala a turismului intensiv si-a campaniilor desantate de publicitate. Ca litoralul nostru-si vopsise hotelurile cu asa multe stele incat aia din cosmos or fi inteles mesajul gresit. Martienii, care au mari probleme cu apa, or fi crezut ca-i vreo galaxie balneoclimaterica pe aici, asa ca au pornit la o cura de bai spre tara eternelor si fascinantelor apometre. Si daca tot au luat planeta cu ei, si-or fi facut plinul cu aqua sa le-ajunga pana-n 2287, cand si-au planificat urmatoarea vizita. Altfel nu se explica seceta fara egal din anul asta, care ne-a facut sa ne intrebam (fireste, retoric) cum de s-au dus rezervele nationale pe aqua sambetei si, daca tot s-au dus, cand are de gand Guvernul sa se apuce de asfaltat gropile din Dunare. Ca din orice nenorocire, unii au priceput imediat ca de-aici ar putea sa iasa o gramada de gologani. Si cand spun gramada, inteleg o gramada mare de tot, un guguloi astronomic, ca nimeni nu se mai incurca cu sacul, pe inflatia asta, mai ales cand e vorba de aqua. Insa, ca orice afacere serioasa din tara asta, care se-nvarte in straturi rarefiate, atat presupusa contrabanda cu rezervele nationale cat si traficul de influenta cu martienii au atins, evident, cote galalactice, care nu-s nici macar de nasul nostru, ce sa mai spun de-amaratii aia din PNA care nu pot sa ajunga la un dosar fara sa se catere pe un scaun. Si le e asa de greu sa urce pe unul incat, daca reusesc, se lupta cu gravitatia, sa nu-si piarda echilibrul, deci la dosare oricum nu ajung. Noua, cel putin, ne raman destule cazuri pamantesti, maruntele, unde nu numai legile tarii, dar si legile gravitatiei sunt eludate, adesea, in mod scandalos. In ultimul caz, e vorba de-o tehnica avansata care, in jargonul initiatilor, s-ar numi levitatie. Initiatii, la randul lor, se numesc yoghini. Unii doar isi spun astfel. Dar, vorba poetului, "non idem est si duo dicunt idem": sa nu confundam varza cu capra, evaziunea cu levitatia, filmele indiene cu poemele lui Tagore ori discipolii lui Bivolaru cu cititorii lui Eliade. Sa nu-i amestecam pe yoghini cu ioghini. Chiar daca nu i-a vazut, inca, nimeni sa leviteze, cei din urma sunt prinsi (la propriu) intr-o forma la fel de spectaculoasa de evaziune, "vizibila" mai ales vara, prin Costinesti, intr-un falanster erotico-religios de proportii enorme, disimulat de o tabara internationala de yoga. Am folosit un termen atat de sever pentru ca itele acestei povesti sunt, din an in an, tot mai sofisticate, socotelile celor din "comandament" se-nvart in straturi tot mai rarefiate, amintind, prin asta, de afacerile obisnuite, "serioase", care se-nvart pe la noi, necum de manifestarile spirituale sau, hai, (desi suna vulgar), cele sportive. N-am fi devenit asa curiosi daca falansterul "ioghin" ar fi dovedit o minima transparenta. Ce-ar avea de ascuns o miscare spirituala? De altfel cercetarile colegilor mei confirmasera, anul trecut, banuiala de necuratenie, ei relatandu-va cateva detalii picante din programul porno-religios al acestei miscari. Cam atat puteau face. Ziaristii vorbesc, iar afacerile merg inainte, spre zari tot mai rarefiate, unde nu le va mai putea controla nimeni. Anul asta, falanstareul e si mai puternic, proprietatile sunt si mai numeroase, si mai bine pazite, armata de gardieni e mai numeroasa si mai nervoasa, mana legii pare si mai scurta. Cu toate acestea, o coincidenta ne-a facut sa ne incercam iar norocul, deplasandu-ne pana acolo; cercetand programul taberei, am descoperit ca ziua de miercuri (cea cu apropierea spectaculoasa a martienilor de Pamant) era trecuta in calendarul ioghin cu rosu: "cu ocazia hiatusului anual" urma sa se organizeze marea spirala yang, la "terenul propriu" al ioghinilor. Intre orele 22.30 - si 23.00, chiar cand cu nefireasca apropiere a planetei Marte de Terra, era programata "revelarea starii de Vid Beatific Divin". Vidul, fireste, trebuie sa fi fost sufletesc. Pentru ca noi am vazut altceva: chiar la intrarea in marea spirala, ne-am trezit intr-un talcioc ioghinesc, un "talcioga", hiperaglomerat, in care gaseai ce prin minte nu-ti trecea: de la falusuri artificiale, la CD-uri cu striptease, de la ierburi si afrodisiace pana la bucatele de pizza stropite cu mustar, dupa voia inimii. Dar ajunge cu picanteriile, sa nu iasa chiar un hiatus. Urmariti-ne in zilele care urmeaza. Asta a fost doar un "promo"...