In cautarea identitatii

De multe ori m-am intrebat de ce Constanta nu gazduieste evenimente cultural-civice importante. De ce in alte orase mult mai mici si mai lipsite de importanta decat Constanta exista o constiinta puternica a apartenentei la comunitate, iar la noi nu. In urma cu cativa ani, am mers la Galati, cu prilejul Zilelor orasului, de sarbatoarea Sfantului Apostol Andrei. A fost atat de frumos incat, atunci cand trenul a intrat in Constanta, unde nu se intampla nimic, m-a cuprins o mare tristete. Galatiul isi alesese ca protector al orasului pe Sfantul Andrei, in conditiile in care Constanta, locul unde apostolul a predicat, ar fi fost mult mai indreptatita sa o faca. Pe atunci, insa, nimeni nu se gandea la astfel de lucruri. In urbea noastra exista, ca si in alte locuri, oameni carora le pasa. Nu toti trec indiferenti pe langa ruinele vechiului Tomis sau pe langa statuia lui Ovidiu. Nu toti sunt nepasatori fata de amorteala generala care pare a fi nota dominanta din punct de vedere civic. Mi s-a intamplat de multe ori sa deschid vreo brosura cu oferta culturala pe care alte orase, de exemplu Timisoara, o ofereau intr-o saptamana. Este inutil, cred, sa spun ca orice constantean s-ar fi simtit frustrat. In aceasta discutie, mi s-ar putea reprosa ca toate aceste lucruri nu au o importanta atat de mare pentru oamenii de rand. Imi amintesc, insa, despre un meci de fotbal castigat de echipa nationala a Romaniei, dupa care, in toate orasele din tara, oamenii au iesit pe strazi pentru a-si manifesta bucuria. La Bucuresti au mers in Piata Universitatii, la Brasov in Piata Sfatului, langa Biserica Neagra, adica in locurile de referinta pentru fiecare urbe. In Constanta, coloanele de manifestanti au circulat pe bulevarde, fara sa se hotarasca pentru un loc simbolic in care sa se opreasca. Anul acesta pare ca s-a spart gheata, Sfintii Imparati Constantin si Elena au devenit protectorii orasului de la mare. Adica cel care a dat libertate crestinismului si a botezat orasul si mama sa, care a descoperit crucea pe care a fost rastignit Iisus Hristos. Este pentru prima data cand orasul construit de greci in vecinatatea marii isi gaseste o identitate simbolica. Unul dintre oamenii de cultura de anvergura din acest oras, de care urbea a scapat intre timp, vorbea despre un "blestem al lui Ovidiu", marele exilat la Tomis, care s-ar fi razbunat pe urmasi pentru propria suferinta. Toate elementele diferite adunate la Constanta in istoria nehotarata si agitata a acestui colt de harta par a coagula in sfarsit. Probabil ca, incepand de azi, nu vom mai astepta cu pasivitate sa se reverse mare peste oras, ci vom incepe, in sfarsit, sa punem inceput bun tuturor demersurilor noastre.