Închisoarea părinților!

• Sigur că parentingul pe care alegi să-l aplici nu oferă garanții că ai tăi copii vor face numai alegeri bune
• Atunci când refuzi însă să vezi adevărul drept în ochi, îți vezi de viață, dai vina pe ceilalți și cultivi proastele obiceiuri, trebuie să răspunzi în solidar. Penal!
• Operațiunea ”Hydra” ar trebui replicată în toate orașele din România, îndrăznesc să spun poate chiar în aproape fiecare instituție a statului
• Adicția nu ține cont de vârstă, funcție, statut social! Ea există și distruge vieți
• Iar singurul loc unde te poți lua la trântă cu ea, prin orice mijloace este în familie
• Cazul familiei Pascu poate fi unul de manual

 

 
România nu mai este doar o țară de tranzit a drogurilor. O spun oficialii, în timp ce experții avertizează că din punct de vedere al consumului, România a ajuns la cel mai ridicat nivel din istoria țării.

După ani pierduți cu așa-zisă prevenție făcute cu pliante și alte tipuri de acțiuni cu rezultat zero, tragediile din ultima vreme, în care au fost implicate persoane aflate sub influența drogurilor au căpătat proporții.

După ce a privit cu îngrijoare timp de 9 ani de pe margine, președintele Iohannis aduce problema drogurilor în CSAT iar premierul Ciolacu promite toleranță zero pentru astfel de probleme.

În ultimii ani, toate partidele au închis ochii, în timp ce mii de vieţi au fost distruse.

O propunere fluturată pe la televiziunile de știri de către premier după tragedia de la 2 Mai, vizează tinerii prinși drogați care să nu poată obține permisul de conducere la 18 ani.

În plus, Guvernul propune chiar și confiscarea mașinii, dar și suspendarea permisului timp de 10 ani pentru cei care conduc drogați sau băuți. Perfect, n-am nicio problemă, însă problema trebuie tratată cu maximă seriozitate, nu doar pentru a puncta electoral!


 
Ce se întâmplă până intră Poliția sau DIICOT-ul în acțiune?
 
În acel interval, în care adolescentul din varii motive se transformă dintr-un teribilist în consumator recreațional, intră în anturaje dubioase și devine o persoană cu adicții problematice.

Cine intervine la nivelul celulei de bază a societății, acolo unde părinții nu vor sau nu pot să mai răspundă nevoilor copiiilor?

Mor când aud explicații de genul: eu l-am educat dar l-a stricat gașca și a luat-o pe căi greșite! Asta probabil în timp ce tu, părintele …erai probabil doar un spectator la „astă seară ne drogăm/bem în familie?


Oricât de dubios ar fi anturajul, un părinte care n-a procreat, doar așa din inerție, va face totul să-și recupereze copilul.

Cum tratăm, domnilor Iohannis/Ciolacu inclusiv din punct de vedere legislativ (n.r. că tot urmează un an electoral important, acel moment al resetării societale) acea relație părinți/turore – copil, acolo unde primii nu mai reușesc să crească un copil cu o stimă de sine sănătoasă, empatic, fără să îi alimenteze greșit orgoliul sau mai grav, acolo unde părintele, în cunoștință de cauză alimentează vicii, refuză tratamente/terapii, bagă gunoiul sub preș iar atunci când se întâmplă nenorocirea nu acceptă și face orice să-și scape odraslele de răspundere.

„Ești o mama/tată rea/rău”, ”nu te mai iubesc”, „plec la tata/mama/de acasă”, pot fi expresii grele dar nu argumente pentru a renunța la luptă.
Drumul de la am devenit părinte până la am reușit să fiu cel mai bun părinte pentru copilul meu se încheie o dată cu ultima suflare. Până atunci însă ești dator să muncești pentru asta sau dacă nu, să-ți asumi că ai eșuat și s-o iei mereu de la capăt.
 
Într-o familie în care intră o adicție, lupta nu se mai termină poate niciodată. Indiferent de adicție, indiferent de vârsta celui care o dobândește.
În cazul de față vorbim despre droguri și despre o stat descompus care nu oferă niciun fel de sprijin real acestor familii cu probleme, în schimb le îmbie să cumpere. Nu droguri, ci bunăvoință! Cam la toate nivelurile!

Cazul familiei Pascu poate fi unul de manual.

Poate fi acel moment de resetare sau dimpotrivă, inclusiv în materie de legislație în care să răspunzi penal pentru comportamentul nepotrivit al copilului indiferent că are 13 sau 19 ani.

Normal că parentingul pe care alegi să-l aplici nu oferă garanții că ai tăi copii vor face numai alegeri bune.

Atunci când refuzi însă să vezi adevărul drept în ochi, îți vezi de viață, dai vina pe ceilalți și cultivi proastele obiceiuri, e limpede că trebuie să răspunzi în solidar. Penal!

Operațiunea ”Hydra” ar trebui replicată în toate orașele din România, îndrăznesc să spun poate chiar în aproape fiecare instituție a statului!
Adicția nu ține cont de vârstă, funcție, statut social! Ea există și distruge vieți!

Iar singurul loc unde te poți lua la trântă cu ea, prin orice mijloace este în familie. 

Pușcăria pe viață - așa cum cer părinții copiilor uciși de Vlad Pascu, poate fi o consolare pământeană, dar care nu  rezolvă pe termen lung problema de fond.

Întâmplător, mama acestui tănâr probabil va ajunge să răspundă la rândul ei pentru tot ce pusese la cale. Pentru că a fost denunțată! Și pentru că presiunea publică a devenit copleșitoare în acest caz.

Dar ce se întâmplă cu toți ceilalți „părinți” invizibili cu sau fără poziții sociale/politice care #auștiut, dar se ascund și tac?

Încă mai aștept ca această clasă politică să-și asume real responsabilitatea față de actualele și viitoarele generații de tineri pierduți.

Tăierea panglicii imaginare de la „închisoarea părinților” nu trebuie să rămână doar o figură de stil!  Pentru că tot mai des copiii sunt victimele propriilor părinți!
 
 
Citește și:

Schimbarea la față a Constanței, amânată sine die!