Inconstienta costa

Trebuie sa recunosc ca m-am inselat saptamana trecuta, atunci cand consideram ca meciul de la Odorhei va fi prima caramida a reconstructiei, la HCM.

Nu cred totusi ca cineva gandea altfel in acel moment. Cu totii vroiam sa credem ca debutul slab de sezon al handbalistilor constanteni este doar un accident, care va fi uitat repede. Personal, mi-a fost imposibil sa accept ca echipa campioana a decazut atat de mult. Numai ca, parca dorind sa contrazica parerile noastre, cei de la HCM s-au impotmolit rusinos in Ardeal, remizand cu o nou promovata. Rabdarea suporterului constantean era deja pusa la grea incercare si a disparut complet, odata cu infrangerea mai mult decat penibila, din ultima etapa, cu ultima clasata, Poli Izometal Timisoara. In acest moment, este clar ca nu mai vorbim de o criza de moment, ci de consecintele unui management dezastruos, pe care le anticipam de mai demult, dar care, din varii motive, au aparut abia acum. Ne-am obisnuit, ca si spectatori la meciurile HCM-ului, sa acuzam jucatorii, pentru pase gresite, ratari incredibile din pozitii excelente si un joc de multe ori dezlanat. Si este normal pe undeva, ca prima reactie a noastra sa fie la adresa principalilor actori din scena. Apoi, intr-o ordine fireasca, ar veni randul antrenorului sa fie blamat pentru esecuri. Nu stiu exact in ce pozitie se poate afla acum Eden Hairi, care a preluat echipa in stare de criza, lipsit de experienta predecesorilor sai. Intr-adevar, as fi de acord cu refuzul conducerii clubului de a-i accepta demisia de onoare, si asta pentru ca sunt de parere ca demisii de onoare ar trebui sa apara in alte parti, un pic mai sus. Cu riscul de a ma repeta, nu pot sa trec usor peste greselile care s-au facut in ultimul an de catre oficialii clubului de pe litoral. Si nici suporterii nu pot sa uite, oricat de mult s-ar stradui cei din conducere sa ne explice ca s-au facut alegeri bune. Nu ne incalzeste cu nimic faptul ca multor jucatori, in special cei straini, le vor fi blocate contractele, pentru ca nu avem garantia ca in urma acestor masuri, ei vor incepe sa joace fenomenal. Poate ca asta este valoarea lor maxima, poate ca nu trebuia sa se renunte atat de usor la jucatori precum Dragicevic, Stavrositu sau Buricea. Cum se face ca in sezoanele trecute, acestia nu au fost niciodata in situatia de a li se bloca contractele? Este oare o solutie buna sa aduci jucatori mai slabi, sa scapi de cei buni si apoi sa incerci sa dregi busuiocul prin masuri punitive? Sincer, usurinta cu care s-au debarasat mai marii clubului de oamenii valorosi, ma face sa cred ca aici nu mai este vorba de handbal, de rezultate, ci de cu totul alte interese. Cand a plecat Stavrositu, acest lucru a fost tratat cu o mare lejeritate, vecina cu inconstienta. S-a spus ca el dorea o alta provocare, si ca si-a facut datoria la HCM. Pablo era poate cel mai important om din angrenaj, dupa plecarea lui Dragicevic, si se stia ca va fi aproape imposibil de inlocuit. Totusi, nu am auzit sa se faca mari eforturi pentru a-l pastra. Il avem acum, in schimb, pe Soldanescu, blamat cam degeaba de public, pentru ca a fost aruncat cu forta pe postul de coordonator. Si nici Saulescu sau noul venit, Enescu, nu mi se par solutii viabile. Poate ca o solutie mai buna ar fi asumarea de catre conducere a propriilor greseli si incercarea de a mai repara ce se poate. Macar pentru la anul.

Scris de: {autor}Cristian TENTU{/autor}