Interesul, interesul Mangalia - sub blestemul greu al prinţului detronat?

Presupuse clanuri şi grupări mafiote, proxenetism, lupte de stradă, primari schimbaţi ca pe şosete, coduri portocalii fără căldură în locuinţe, directori de instituţii mai mult sau mai puţini şmecheri sau avuţi luaţi cu duba şi duşi la arestare. În opinia mea, acestea sunt „culorile" care pot zugrăvi tabloul Mangaliei, cel puţin în ultimele două luni.

De altfel, îmi pare că situaţia generală pare să fi atins asemenea cote în ochii unora încât sintagma „scandal în Mangalia" este pleonasm, indiferent dacă vorbim despre scandaluri de stradă, cu cotei, despre gâlcevi la nivelul instituţiilor sau despre schimburi acide de replici între actuali şi foşti primari şi, de ce nu, alţi politicieni locali.

Iar în întreg acest context mai degrabă sumbru care pare să zugrăvească oraşul de la malul mării, nu mă pot abţine să mă întreb cum de-a devenit Mangalia iadul pe pământ. Intrată sub lumina reflectoarelor mai ales începând cu luna noiembrie 2010, când a căzut un individ supra-intitulat „prinţul litoralului" şi a luat cu el inclusiv adjuncţi din poliţie, dar şi angajaţi ai administraţiei publice locale, Mangalia pare să fi intrat sub un semn rău. Sau cel puţin acestea sunt informaţiile care se difuzează constant despre staţiunea care ar trebui să se numere, fără putinţă de tăgadă, printre perlele litoralului. Că vorbim despre descinderi cu mascaţi, şedinţe de consiliu local cu scântei, primari care se bat (metaforic vorbind) cu vicele pe scaun, procurori care îşi iau alaiul şi pornesc să mai facă vreo descindere, pentru că, vorba aia, îi ţin „muşchii", directori de instituţii închişi pe motiv că lasă oamenii să îngheţe în case doar pentru că nu au auzit încă să fi murit cineva efectiv de frig - toate par să se fi adunat la Mangalia, cetatea de scaun a prinţului litoralului. Care prinţ, de altfel, se pare că s-a şi mutat. Să fie toate relele abătute asupra Mangaliei în ultimii doi ani „blestem" al prinţului rămas fără tron? Să fi acţionat acesta pe principiul „ori eu, ori nimeni" şi, întocmai ca în poveştile cu prinţi şi împărăţii, să fi apelat la vrăjitoare (că tot sunt la modă) pentru a pune un greu blestem asupra locuitorilor Mangaliei, dat fiind că nu-i mai putea cârmui? Să-şi fi atras Mangalia anatema din partea mai marelui întunecat prinţ al litoralului, pe motiv că nu l-a mai vrut? Sau pur şi simplu, aspecte de genul acesta existau dintotdeauna, dar erau mai puţin mediatizate? Sinceră să fiu, chiar nu am un răspuns. Şi chiar nu pot să înţeleg cum de se întâmplă toate ororile la Mangalia, mai ales în ultimul timp. Cine are ceva cu staţiunea din sudul litoralului? Cine şi-o doreşte atât de mult încât este dispus chiar s-o distrugă, devalorizând-o, numai pentru ca apoi să se facă stăpân pe bani puţini şi s-o gestioneze după bunul plac? Cine „are interes" (cum se spune în cartier) la Mangalia?