Intre Oranjada si Bloody Mary

Ultimii doi ani au zguduit din temelii Moscova lui Vladimir Putin. Aflate din vremuri imemoriale sub influenta evidenta a regimului moscovit, trei state au dat lovitura dupa lovitura Rusiei totalitariste condusa de judokanul Putin. Totul a inceput cu Revolutia Rozelor din Georgia, cand fostul sef de stat si KGB, Eduard Sevarnadze a incercat, fara succes, sa fure rezultatul alegerilor care consfintea schimbarea regimului sau. A fost nevoie de trei saptamani de proteste pana cand demonstrantii georgieni au cucerit Parlamentul si Presedintia. A urmat gestul firesc, demisia lui Sevarnadze si alegerea primului presedinte portocaliu dintr-o zona colorata in rosu aprins, Mihail Saakasvili. De fapt, Revolutia georgiana portocalie a fost un mesaj catre regimurile neo-comuniste din Ucraina si Romania, observat de multi, priceput de putini. Venea momentul ca moda portocalie sa se extinda, implacabil, insa nu de la Paris, ci de la Tbilisi catre Kiev cu punct terminus, Bucuresti. Cronologic, Ucraina urmeaza modelul Georgiei, asemanarea fiind mai mult decat izbitoare. In politica, realitatea este intotdeauna extrem de cruda: nu exista coincidente, ci doar planuri amanuntite puse la cale in laboratoare de profil. Duelul dintre regimul Kucima, prin reprezentantul sau Viktor Ianukovici si al doilea lider portocaliu din regiune, Viktor Iuscenko, s-a lasat tot cu manifestatii de strada si alegeri anulate. In final, tot dupa trei-patru saptamani de proteste pe strazile din Kiev, rosul mai da un pas inapoi in fata "unsului" portocaliu. Ramasese Romania unde confruntarea dintre mult prea-rosul Adrian Nastase, ca reprezentant al regimului Ceausescu-Iliescu si portocaliul Traian Basescu s-a incheiat oarecum mai civilizat, fara anulari si repetari de alegeri si miscari ample de strada. Explicatia ar fi un grad de civilizatie ceva mai ridicat, intrucat Romania a avut totusi parte de un regim democratic la guvernare, dar si faptul ca tara noastra a fost singurul stat in care candidatul portocaliu a castigat imediat dupa numaratoarea voturilor. Desigur, daca totul a fost un mare plan pregatit in anumite laboratoare performante, se poate pune intrebarea daca laboranzii, satui de miscarile ample de strada din Georgia si Ucraina, nu au aranjat un rezultat neconflictual. Avand insa in vedere scopul final, Rusia sa piarda controlul politic asupra Georgiei, Ucrainei si Romaniei, orice mijloc poate fi scuzat. Cel putin in aparenta. Si iata cum, la finele anului 2004, Georgia, Ucraina si Romania impuneau moda in estul Europei aducand culoarea portocalie la nivel de simbol multinational si inghesuiau mama Rusie in cel mai limitat spatiu ca influenta din istorie. Pana aici, privit cu superficialitate, tabloul este aproape perfect. Toate cele trei revolutii seamana ca doua picaturi de apa: culoare de campanie, aspiratii, idei (lupta impotriva mafiei, coruptiei, reminiscentelor comuniste, libertate) acelasi slogan de campanie (DA in Romania, "Tak" in Ucraina care inseamna tot "da"). Totul seamana cu un film de mare succes, regizat de o somitate in domeniu. Intuim cu totii cine este somitatea si cine avea interesul ca rosul sa fie putin cotropit de portocaliu. Numai ca socotelile regizorului incep sa se dea peste cap. Cele trei state portocalii incep sa se clatine si sa dea semne de slabiciune, in special Georgia si Ucraina. Recent, presedintii georgian si ucrainean, Mihail Saakasvili, respectiv Viktor Iuscenko, doi "revolutionari" pro-occidentali, au afisat dorinta lor de a ramane in Comunitatea Statelor Independente, semnand astfel o declaratie de dragoste, in limbaj codificat, adresata lui Vladimir Putin. Anterior, liderul georgian, incercand sa impace si capra si varza, declara ca: "suntem si pro-Europa si pro-SUA fara a uita Rusia". Presedintele Ucrainei, Victor Iuscenko a demis zilele trecute cabinetul Timosenko, primul cabinet portocaliu (a se citi democrat) din istoria Ucrainei, pentru grave acuze de coruptie. Si nu au trecut decat cateva luni de Revolutia Portocalie in care sute de mii de ucrainieni isi puneau atatea sperante. Sigur, nu este asa o tragedie sa demiti un Guvern atunci cand constati ca este corupt. Doar ca acel Executiv fusese investit si sprijinit de Iuscenko in persoana. La acestea se adauga escapadele scandaloase ale fiului sau, un fel de printisor ceausist in comportament si, nu in ultimul rand, cateva iesiri nervoase si stropseli la presa. Asa cum ne-am integrat perfect tabloului initial revolutionar, Romania se pliaza perfect si pe aceasta noua variatie a situatiei de fapt. Scandalurile intre putere si putere, intre putere si opozitie nu mai inceteaza. Iuscenko a demis Guvernul pentru acuze de coruptie. Presedintele Basescu a spus ca decizia retragerii demisiei premierului a fost luata de acesta stand la masa cu doi importanti oameni de afaceri. Cam acelasi lucru. Romania nu este insa republica prezidentiala, altfel toate semnele arata ca Romania ar fi putut deveni oglinda Ucrainei. Am fost naivi sa credem ca flagelul rosu se va preda fara lupta in fata portocaliului la moda. Nici gand insa. Cele doua culori, ce apartin unor sisteme diferite, au inceput razboiul. Rosul nu se poate resemna si nu accepta nici in ruptul capului spatiul in care a fost constrans de marele regizor. Portocaliul nu are forta rosului, insa inca se bucura, de sustinerea populara, forta cea mai puternica. Cand aceasta insa se va prabusi, rosul va reveni la moda. Regizorul nu a inteles ca nu este suficient sa fie doar regizor intr-un film in care toti actorii au fost generati de un sistem rosu, inca puternic. Ca filmul sa aiba happy-end, regizorul trebuie sa fie si actor. Si nu orice fel de actor. Ci actorul principal. Virusul rosu incepe sa decoloreze, incet, incet, portocaliul revolutionar. De fapt, cele doua elemente ar putea fi comparate cu doua bauturi: portocaliul cu oranjada - bautura racoritoare, de vara, rosul cu un bloody mary - mai multa vodca decat suc de rosii. Daca analizam la rece, portocaliul este un derivat al rosului, practic o nuanta de galben-rosiatic. Un mare pictor a asezat toate aceste culori pe un tablou. Stim cine este rosul si cine este portocaliul. Banuim cine este pictorul. Insa oricat de bun se credea ca este, culorile din tabloul sau au inceput sa se scurga. Rosul peste portocaliu.