Editorial Introspecție. De ce nu urăsc anul 2020?

 
Se spune că o dată în viață suntem puși la încercare pentru a ne „maturiza”. Da, nu contează vârsta, dacă ai 14, 20, 40 sau 70 de ani, anul 2020 a fost un an unic pentru toate generațiile.
 
Pandemia COVID-19 ne-a schimbat mult. Nu mai socializăm la fel de mult, suntem mai atenți la normele de igienă, evităm deplasările inutile, am învățat să economisim, nu mai mâncăm în oraș, punem cotul la gură când strănutăm, nu mai suflăm în ceafa celui din față la magazin, la coadă.
 
Sau mai bine zis, cele de mai sus ar fi trebuit să fie lecțiile cele mai puțin importante pe care ar fi trebuit să le învățăm. Nu toată lumea a reținut aceste aspecte, însă, cel mai important este să nu lăsăm umanitatea să dispară din ADN-ul nostru.
 
Sărbătorile au mereu un efect diferit față de orice alt moment din an. Ne aducem aminte că suntem norocoși să fim în viață și că suntem sănătoși, căci nicio urare nu este mai sinceră decât cea de sănătate, în acest an greu încercat.
 
Dacă am avea un burete magic, am putea șterge din memorie aceste greutăți, dar eu zic că nu este în regulă să facem asta. Lecțiile învățate ne vor ajuta în viață. Cred că nu mai este cazul să precizăm că acest an a răpit mulți oameni dragi nouă, mult mai devreme decât ne-am fi așteptat.
 
Aici țin să precizez pentru mulți că se poate trăi cu diabet sau cu hipertensiune arterială mult și bine, iar o răceală banală nu îi bagă în mormânt, cum tot citesc pe rețelele de socializare. Există tratamente pentru acestea și dat fiind faptul că trăim în 2020, pot duce chiar o viață liniștită cu tratamentul potrivit. Însă, acest virus, COVID-19, este unul plin de răutate. Încă nu îl cunoaștem destul de bine și vom avea de învățat multe altele și în anii ce vor urma, dar trebuie să ne pregătim să luptăm.
 
Suntem oameni și am dovedit milenii întregi că suntem supraviețuitori. Niște reguli simple, respectate când trebuie și cum trebuie, ne oferă șansa la o viață cât mai aproape de normal.

 
Dar, la fel cum spuneam și în trecut, normalul de ieri nu mai este normalul de mâine. Ne adaptăm. Învățăm să nu mai punem în pericol aproapele. Dacă noi ne ferim și îi ferim și pe cei din jur, avem o șansă ca de Crăciunul viitorul, din 2021, să nu mai scădem un loc la masă. Vrem un Crăciun în familie, fericit, sănătos și cu toți oamenii dragi alături!
 
Deci, de ce nu urâsc anul 2020? Pentru că m-a făcut mai puternică, am învățat să apreciez fiecare moment cu cei dragi alături, am învățat să nu mai țin ranchiună. Au avut loc și cele mai frumoase momente din viața mea, ironic nu? Culegem fericirea din momentele speciale în fiecare zi, iar acest lucru trebuie să devină un deziderat de viață.
 
Sănătate vă doresc!