Irakianul cu colti de argint
Irakianul cu colti de argint
15 Mar, 2003 00:00
ZIUA de Constanta
859
Marime text
Iavas-iavas, cum spun urmasii lui Baiazid, criza din Irak s-a intins ca o pleasca peste intreaga lume. Nu se putea sa lipsim de la un astfel de eveniment, mai ales ca ne-am tras de curand toale Nato si, in dulcele stil levantin, trebuia sa le punem pe noi imediat, sa iesim pe Corso si sa ne lasam admirati in ele. Pe cei care n-au habar de chelchesozurile stilului levantin, miscarea asta i-a luat complet prin surprindere. Dupa ce niscaiva plesuvi de prin cancelariile europene au inceput sa se stropseasca incoace, au aparut si printre romani carcotelile: de fapt, ce treaba avem noi in Golful Persic? Ideea ca Romania s-ar putea afla in razboi cu Irakul suna mai degraba a film de Sergiu Nicolaescu, unde Colea Rautu joaca in rolul lui Saddam, iar cascadorii se caftesc in Golful lui Florin Piersic. Iar cand americanii au inceput sa descarce aici recuzita pentru scene de lupta, ne-am imbulzit la Kogalniceanu asteptandu-ne sa o vedem si pe Nicole Kidman itindu-si nurii printre monstrii Hercules. In miezul cartelilor, parca pentru a prinde, macar, un rol episodic in superproductia mondiala, printisorii serviciilor noastre de informatii au pornit imediat o vanatoare locala de irakieni, declarati peste noapte indezirabili, tapi ispasitori si mistreti cu colti de argint - motiv pentru care-au fost urcati in avioane si trimisi la Saddam in praznic. Alagher-com-alagher, vorba cotroceanului francofil: actiunea s-a soldat, fireste, cu pagube colaterale, daca ar fi sa le amintim, de pilda, doar pe cele culturale - prin abaterea lui Adrian Paunescu de la grijile poeticesti pentru realizarea unei emisiuni pe tema vinovatiei de-a fi irakian, ori dansul din buricul degetului pe tragaci, propus de Andrei Gheorghe la emisiunea 13-14, prin tema incitanta "Sa-i omoram pe irakieni?". Odata deschis sezonul de vanatoare, fiecare se apuca sa-si numere irakienii din ograda. Constantenii au aflat, cu ocazia asta, ca stau prost de tot. Daca in tara ar fi vreo 3.000 de capete, in Constanta abia de s-au gasit, prin evidentele Serviciului Straini al IJP, vreo zece. Este drept ca ne puteam lauda cu un exemplar rar, prin grija ambasadorului irakian de la Bucuresti. Puiul acestuia studia medicina la Universitatea "Ovidius" dar, conform informatiilor furnizate de inspectorul sef al IPJ Constanta, acesta si-a luat deja talpasita spre capitala, sa-i stea alaturi tatalui sau in astfel de clipe grele. Totusi, n-avem motiv sa ne plangem, caci abia raritatea exemplarelor face o vanatoare mai incitanta. Un punct de plecare ar fi faptul ca la Registrul Comertului din Constanta sunt inregistrate peste 50 de firme cu capital mixt sau strain in care sunt asociati cetateni irakieni, ceea ce ne-a facut sa deducem ca aproape 100 de irakieni invizibili se invart printre noi. Cum este greu de crezut ca si-au lasat afacerile de izbeliste, inseamna ca stau aici fara forme legale. Ori, si mai ciudat, ca figureaza-n registre numai cu numele. Insa, pentru a face putina lumina in acest caz este, iarasi, nevoie de niste pagube colaterale. S-o luam, de pilda, pe cea mai recent mediatizata: societatea Sabina Oil Serv vanduse, anul trecut, motorina unei firme ce aproviziona nave cu combustibil. Sabin Iofcea, patron cu antecedente penale, nu s-a sinchisit sa depuna nici un raport la Finantele Publice, "economisind" astfel TVA-ul de peste un miliard de lei. Partea interesanta e ca, pentru a-si acoperi urmele, Iofcea si-a cesionat fictiv firma unui cetatean irakian. Care, ca orice irakian care se respecta in zilele noastre, are colti de argint si e invizibil, caci nimeni nu-i poate da de urma, ba unii nici nu cred ca exista cu adevarat. Mai punem faptul ca interlopul nostru e implicat si-n tunurile de combustibil de la conducta Petrotrans si-avem o imagine complet diferita despre interesele Romaniei in scandalul global cu iz de titei. Poate ca, in ciuda tuturor carcotelilor, o sa ne-alegem, totusi, si noi cu ceva din razboiul asta. Pentru ca vanatoarea celor 100 de irakieni cu colti de argint ar putea, in fine, sa mai schimbe ceva si-n legendele noastre cu printisori levantini.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii