Istoria Constantei, la taraba?

Cu siguranta, ziua de 23 noiembrie nu a trecut neobservata in Constanta, oricat s-au straduit unii si altii s-o ignore sau s-o conteste. Declarata oficial sau neoficial ca Zi a recunostintei, ea a capatat conotatiile dorite de organizatori. Elevii Scolii numarul 7, care si-au gasit patronul spiritual in primul prefect al Constantei, Remus Opreanu, vor avea an dupa an prilejul sa-l comemoreze si sa mai scoata din istorie faptele memorabile ale acestuia. Istoricii se vor apleca cu mai mult sarg asupra felului in care administratia locala a dus acest judet intr-un timp scurt, de numai un secol, la performante economice de dimensiuni europene. Reprezentantii comunitatii locale vor ravni in buna competitie la premiul Remus Opreanu instituit cu acest prilej. Este adevarat, fata de anii din urma, cand reprezentantii unor partide aflate candva la putere se grabeau sa organizeze la 23 noiembrie simpozioane festive si sa promita monumente si lucrari de referinta pentru Constanta, anul acesta programul a fost unul modest si de bun simt. Pentru cei pe care aniversarea i-a luat prin surprindere si memoria nu i-a ajutat sa recompuna dimensiunile morale ale Zilei recunostintei fac trimitere la dosarul nr. 1 din 1878 aflat in pastrarea Directiei judetene a Arhivelor Nationale. Din pacate, foaia de folosire a dosarului cuprinde doar 36 de nume de persoane in cei 55 ani de existenta a institutiei! Si merita sa subliniem ca dosarul in cauza, cu file scrise de mana, cu tusul decolorat, are paginile reconditionate pe alocuri prin ravna conducerii de astazi a arhivelor. Desi exista tehnologia de plastifiere cu solutii imitand compozitia hartiei, ca si posibilitatea de informatizare a arhivelor, de scanare a fiecarei file, de arhivare pe suport electronic, metoda este insa prea scumpa pentru conservarea arhivelor unui judet ca cel numit Constanta, atat de disputat pe taraba interesului politic. Si pentru a ramane in sfera reverberatiilor Zilei recunostintei vom reaminti, din filele dosarului citat ca cele doua judete ale Dobrogei, Tulcea si Constanta, erau administrate chiar de la sfarsitul anului 1878 de cate un prefect, fiecare ocol era condus de catre un administrator si fiecare comuna urbana sau rurala de catre un primar si un consiliu comunal. Prefectii si administratorii erau numiti de rege la propunerea ministrului de Interne. In fiecare judet s-a infiintat totodata cate un Consiliu judetean, compus din 12 membri, dintre care guvernul avea dreptul sa aleaga un presedinte pentru fiecare sesiune anuala. Membrii Consiliului judetean se alegeau de catre delegatii consiliilor comunale din judet, din care doi din partea fiecarei comune rurale si trei din partea fiecarei comune urbane. Pe langa acestia, erau de drept alegatori ai Consiliului judetean cei mai mari contribuabili din comuna. Avand, iata, in vedere importanta datei de 23 noiembrie in istoria Constantei si a tarii, a Prefecturii si a Consiliului Judetean, se impunea ca aniversarea sa capete in cursul anilor un caracter national, iar noiembrie sa fie declarata luna a acestei stravechi provincii romanesti. Misiune pe care orice demnitar local era dator sa o promoveze din convingere, din cunoastere si buna credinta!