Jos cenzura!

Data de 3 mai a fost declarata Ziua Libertatii Presei. Asta se intampla in urma cu 11 ani, atunci cand ziaristii participanti la o reuniune UNESCO au redactat un manifest impotriva cenzurii. Democratia presupune existenta presei libere. Grecia antica, locul in care s-a nascut democratia, nu a avut presa. Socrate, Platon, Aristotel si ceilalti, care vorbeau in agora, adica in spatiul public, tineau loc de mass-media. De multe ori ei au criticat sistemul, asumandu-si riscul de a suferi din aceasta cauza, lucru ce s-a si intamplat, caci Socrate a fost pus sa bea cucuta, iar Platon a fost exilat. Atunci cand potentatii zilei, indiferent de culoare politica, se acopera unii pe altii, ca sa profite cu totii, presa este singura institutie democratica avand interesul sa spuna lucrurilor pe nume si sa deconspire toate aceste increngaturi. In orice tara, chiar si in cele care au o traditie democratica puternica, institutiile guvernamentale sau companiile private au mereu cate ceva de ascuns. De aceea, presa functioneaza ca un organism reglator intre cei care detin puterea si societatea civila. In Romania, inceputul a fost anevoios, dupa o jumatate de secol in care a existat numai presa comandata politic. A fost greu pentru conducatorii mai mult sau mai putin apropiati de fostul regim comunist ca, dupa 1989, sa accepte ca pot fi criticati intr-un ziar. De aceea, tentativele de cenzurare a presei s-au tinut lant si au imbracat cele mai diverse forme. Este vorba, in primul rand, de seria de procese in care au fost tarati multi ziaristi, pe motiv ca ar fi calomniat, cand, in realitate, ei nu faceau altceva decat sa dezvaluie adevarul in tot felul de afaceri dubioase. Unii dintre ei au intrat chiar in inchisoare. Ce sa mai spunem despre ziaristii batuti! Din pacate, cu astfel de lucruri se intalnesc ziaristii din toate redactiile. Pentru ca omul de presa nu are alta arma decat cuvantul. Care poate sa ridice, dar si sa atraga spre cineva oprobriul public. Actuala lege a presei, care doreste sa impuna dreptul la replica, este o incercare de acelasi fel. In cazul in care ea ar fi votata, ar sustine drepturile celor care comit ilegalitati, descoperite apoi de ziaristi. Experienta din ultimii ani ne arata ca o astfel de lege i-ar ajuta mai ales pe magistratii politicienii sau politistii corupti. Una peste alta, munca de ziarist este una ingrata. Este o lupta continua cu cenzura, care se exercita in diverse feluri. In mod evident, cel care lupta impotriva presei libere are interesul sa nu se afle adevarul. Pretextele de genul: ziarele mint sau deformeaza adevarul si de aceea ar trebui gasita o forma de cenzura, tin de o perceptie infantila a procesului comunicarii. Pentru ziaristi drumul este greu. Cu toate acestea, cei care pun pasiune in ceea ce fac vor merge mai departe, indiferent cu ce pret. Pentru ca, daca esti consecvent, apar si rezultatele. Si apoi, sa nu uitam ca un presedinte al Statelor Unite ale Americii a cazut in urma unei anchete declansate de un ziarist.