Editorial La bine şi la rău, omul şi câinele

Faptul că primăvara îşi intră treptat în drepturi nu e o veste senzaţională, însă, pe lângă spectacolul florei din puţinele parcuri ale oraşului nostru, printre vestitorii acestui anotimp sunt şi cuplurile fericite bazate pe prietenie şi alcătuite dintr-un om şi un câine. Necuvântătoarele au fost, sunt şi vor fi subiect pentru toate tipurile de literatură, dar astăzi o să amintesc câteva merite, calităţi şi binefaceri pe care le cunosc eu ca fiind mostre de dragoste necondiţionată pentru noi.

Internetul este împânzit de clipuri în care oamenii şi câinii îşi manifestă reciproc dragostea, acesta fiind motivul care m-a stârnit să scriu câteva rânduri. Când sunt pui, căţeii merită o atenţie sporită pentru că dezvoltarea lor se produce într-un ritm accelerat, iar orice deprindere câştigată în această perioadă poate uşura viaţa proprietarului mai târziu. Îmi este foarte dificil să folosesc cuvinte precum stăpân sau proprietar, motiv pentru care o să mă refer pe viitor la el drept camarad.

Beneficiile legăturii om-câine, fie ele resimţite sau nu, influenţează pozitiv interiorul ambilor camarazi. Când un patruped este mângâiat, sufletul lui zâmbeşte, iar când dă din coadă, să fiţi siguri că sentimentele lui se bucură de o petrecere pe cinste. La cine altcineva puteţi observa la fel de multă bucurie la o revedere simplă după doar câteva ore? Cine reacţionează mai fericit la simplul impuls al vederii unei lese şi la gândul unei plimbări în doi?

Fără doar şi poate, la fel de mult avem de câştigat şi noi de pe urma acestei relaţii, căci relaxarea pe care ţi-o induce o plimbare cu un câine şi felul iubitor, dependent şi credincios în care te priveşte pot trezi la cei mai sensibili stări de-a dreptul înălţătoare. Ori de câte ori durerea sau infirmitatea provoacă neplăceri, câinele îşi va simţi camaradul şi îi va acorda un set de îngrijiri non-medicale, dar profund psihologice. Acest rol este dovedit ştiinţific, pentru că, nu de puţin timp, rasa canină este folosită în diferite tipuri de terapii ale unor boli grave.
Pe cei cărora spaţiul căminului le permite îi rog să se informeze atent cu privire de tipul de câine care li s-ar potrivi sau să adopte un metis constănţean ce nu s-a bucurat niciodată de o familie grijulie.

Haideţi să ne descreţim frunţile prin înveselirea unor fiinţe cu blăniţă a căror dragoste necondiţionată stă la baza unora dintre cele mai fericite poveşti de amiciţie, precum afirma şi Valeriu Butulescu: „Ne găsim prieteni adevăraţi printre câini, ei ne iubesc fără să ne ceară nimic împrumut.“