La teatru, cu toti intristatii

M-am dus si io ca omu` la teatru, c-am auzit ca-i o piesa de actiune, Melissa. De fapt plecasem la cinema, ca se zvonise c-au bagat Matrix si la noi in oras. Dar inca nu bagasera, ca Matrix era retinut cu treburi si n-a ajuns nici la Cannes sa-si ia premiul, asa ca aia mica a zis sa ne ducem la teatru, ca se joaca Melissa. Pe a mea abia am convins-o sa se joace cu degetul, si doar cu lumina stinsa, asa c-am zis uaaaau, sa mergem, ca poate asa mai prinde si ea niste figuri noi, de la o profesionista. Altfel ma cam codeam, iti dai seama, n-aveam nici un chef sa ma vada baietii ca intru in teatru, sa faca misto de mine, sa-mi spuna ca mai am putin si-o sa ajung si io sa dau paine la lebede ca toti intristatii. Asa ca am tras gipanul langa carciuma de alaturi, am ras repede cate-o bericioaica si ne-am ginit la naspetii care treceau spre teatru. Mama, ce ne-am mai distrat, sa vezi cotofenele alea invelite-n fete de masa si care si-au varsat oalele de sarmale in cap, din lipsa de altceva! Aia mica, cel putin, era terminata de ras, ca vedea toate chitibusurile. Mie-mi mai scapau ochii la balcoane si la bulane, ca treceau si bunaciuni. Da` degeaba, tot fetita mea era cea mai tare, ca, vorba ei, degeaba ai arhitectura beton daca la fatada esti naspa. Dupa ce-au intrat toti, ne-am ridicat si noi de la masa. Mama, ce teapa am luat! O tristete in teatru, frate, de nu te vezi! Ne-am uitat in hol, la etaj, dupa popcorn si suc, nimic! Daca stiam, luam in drum macar cate-o punga de cipsuri si cate-o cutie cu bericioaica. Am mai pierdut si timpul cu trambalarile astea, ca pana sa ne gasim noi locurile, o naspeta a anuntat in boxe ca-ncepe soul, ba s-a mai si ratoit la noi sa ne inchidem mobilele. Ha, ce tupeu! Dupa ce c-am dat bani sa intru la porcaria aia, in loc de Matrix, imi mai punea si conditii. Asa ca de-al naibii, pana-ncepea actiunea (c-o tot lalaiau cu dansuri si vorbe, de ma durea capul), am dat niste bipuri si-au inceput sa ma sune tovarasii. S-au apucat cativa intristati din sala sa ma susoteasca, da` n-avea nimeni curaj sa se dea la baiatu`. Mai ales ca nu eram singur: taraiau mobilele-n sala de ziceai ca-i invazie de extraterestri. Erau si sonerii naspa, de-alea care-s puse din fabrica pe telefon, dar una m-a rupt, frate, c-avea piesa de-a lui Copilu` Minune pe care-o caut de mult sa mi-o pun si io pe mobil. Asa ca m-am ridicat in mijlocul piesei si m-am dus la balcon, unde se auzise. Aia mica a cam carait dar eu, cand aud de Copilu`, nu ma mai recunosti, parca-mi ies din toate alea. Asa ca n-a avut de ales, a venit dupa mine. Ala insa tacea chitic, nu-i mai suna mobilul, asa ca nu l-am putut repera. Am incercat eu sa pun capcane, am tot schimbat soneriile, poate-poate raspunde greierul, sa-l vad unde e. Sa-mi spuna si mie de unde si-a tras soneria. Ca-l cinsteam, fraierul! Dar n-a raspuns, ba m-a enervat si-un tataie de-alaturi care mi-a aratat obrazul. Ce vrei sa vad tataie, ca te-ai zbarcit si ai riduri? Treaba ta! Ce vina am io ca n-ai stiut sa-ti traiesti viata? Ca noi la pauza ne-am carat, frate, ca ne coclisem acolo. E naspa la teatru, nu-i nici o distraxie. Apoi, cine stie cum te molipsesti si-ajungi sa dai paine la lebede ca toti intristatii.