Libertate pentru leneşi. Dar pentru călăii TVR?

Ce li se întâmplă acum jurnaliştilor de la TVR îmi aminteşte, pe undeva, de scandalul care s-a iscat în jurul expoziţiei „Libertate pentru leneşi", organizată de Institutul Cultural Român la New York, în urmă cu vreo patru ani. Atunci, senatorii din Comisia de Cultură s-au lansat într-o cascadă de opinii şi de acuze care mai de care mai abjecte. S-au erijat în vocea aşa numit contestatară a unor artişti pe care nu i-au înţeles. Cum ar putea?!? Curios cum se scrie istoria: cei care au înfierat atunci un ponei roz, cu zvastica sub coadă, îl au astăzi coleg, chiar dacă nu în Comisia de Cultură, pe Dan Şova. Cool, nu-i aşa?! Şi omul mai e şi ministru.

Să revenim însă la TVR, căci săptămâna aceasta trebuia să înceapă procesul de evaluare a jurnaliştilor din TVR, proces în contextul căruia se va decide cine rămâne şi cine nu. În total, vor fi disponibilizaţi 872 de angajaţi, începând cu data de 20 noiembrie. Nu vreau să mă gândesc la ce-or simţi oamenii ăia, mai ales dacă avem în vedere că din comisiile de evaluare care vor hotărî cine vor fi „fericiţii" disponibilizaţi fac parte şi parlamentari USL.

Acesta este efectul „efortului competent şi calificat pe care l-a depus (n.r. Cristian Zgabercea), alături de profesioniştii din TVR şi experţi externi, în elaborarea documentului final, sub forma proiectului de organigramă votat de CA al TVR". Este un fragment din mulţumirile publice aduse de Claudiu Săftoiu - fost, actual, viitor director general al TVR (?) - lui Cristian Zgabercea, fost şef peste Cultura din Constanţa, unul dintre oamenii apropiaţi lui Nicuşor Constantinescu.

Ce rău îmi pare că asist, zilele acestea, la coborârea, la adaptarea mizelor (din orice sferă) la nivel personal, meschin! Ce mult regret talibanizarea clasei politice, dar mai ales faptul că oameni nevinovaţi au de suferit... Ce mult regret că TVR-ul devine „exponat" într-un inventar de mizerii. Un număr, un clasament, o statistică. O „nimica toată".

E pervertirea pre-campaniei electorale. Este dictatura stomacului unor oameni care gândesc doar pentru aici şi acum, pentru funcţia de azi, pentru şeful momentului, pentru liderul clipei. Stomacul celor care trădează oricând, pe oricine, fără ezitări, fără păreri de rău. Cum pot evalua parlamentarii munca unor jurnalişti? Cum îi vot nota? Pe baza căror criterii? Din povestea asta lipsea un Cătălin Voicu. Ar fi dat savoare suferinţei, nu-i aşa?!? Puţină voluptate nu strica. E cretinismul încăpăţânat de a distruge ceea ce alţii au construit atâta amar de ani. Eu nu cred că Televiziunea Română merge perfect. Cred că este o instituţie perfectibilă, cu profesionişti, dar şi cu amatori. Atâta doar că evaluarea aceasta este făcută oricum, mai puţin echitabil.

Câteva sute de angajaţi ai TVR au protestat luni. Mi se pare normal. La ce mai fac apel oamenii ăia? La decenţă, la sentimentul firescului, la responsabilitate politică? Ha! Care responsabilitate???

Update: Ieri, Televiziunea Publică a anunţat că decalează calendarul selecţiei salariaţilor din TVR. Un fel de-a mai lungi agonia.