Litoralul gunoaielor

Avem un sezon estival scurt. Şi poate că e mai bine aşa. Pentru că în felul acesta avem gunoaie şi simţim pe o perioadă mai mică ignoranţa unei aglomerări de oameni pe care-i doar în cot de natură şi de cei dimprejurul lor.

Despre litoral, pet-uri, coji de seminţe, gunoaie aruncate pe nisip la doi metri de un tomberon gol şi chiar sub nasul vecinului de cearşaf, ştie toată lumea. Din păcate, pentru cei mai mulţi dintre noi, cei care ştim despre asta, este de fapt un stil de viaţă. Aşa ne place să trăim. Să călcăm în resturile de mâncare ale turistului de lângă şezlongul alăturat, să ne împiedicăm de sticla de bere goală, să ne gâdile în tălpi cojile de seminţe, pentru ca...într-un final să ne lungim satisfăcuţi de peisaj pe prosop şi să stăm fericiţi cu burta la soare. Aşa ne place să trăim. Chiar am convingerea asta. Devreme ce trec pe plajă şi văd turişti sau constănţeni, chiar nu contează locul de provenienţă, care se bronzează lungiţi lângă ambalajul lucios al snack-ului ce numai ce l-au mâncat şi le-a fost lene să-l arunce în coş. Persoane care-şi lasă copiii să se joace pe un nisip plin de gunoaie şi nu se „îndură" să se aplece să le strângă. Turişti pe care-i doare mâna să-şi strângă gunoiul după ce, sătuli de soare, se îndreaptă spre hotelurile lor. Oameni care-şi întind cearşafurile chiar pe gunoaiele altora şi nu dau doi bani de asta.

Nu grămezile de gunoaie şi ce-or mai fi ele îmi provoacă o stare de scârbă. Dezaprob atitudinea celor care sunt într-atât de reduşi, încât nu le pasă că se relaxează în propriile gunoaie. O imagine pe care nu ai cum să o ignori. Ai cum să o schimbi doar, punându-te să le strângi tu mizeria. Dar cu certitudinea că peste câteva ore va fi la fel.

Şi dacă până acum toată lumea s-a plâns că nu-s amplasate pe plajă, pe faleză etc coşuri de gunoi, iată că acum sunt. Mari şi destul de multe. Şi pe sortimente. Dar rămân de negăsit pentru cei care preferă ca ei înşişi să trăiască într-un tomberon. Există într-adevăr şi excepţii. Există într-adevăr şi locuri unde mergi zeci de minute pe jos şi nu dai de un coş de gunoi. Dar pe litoral, nici nu se pune problema de aşa ceva. Măcar la acest capitol, stăm bine.

Din cauza acestei ignoranţe, m-am bucurat atunci când s-a introdus o taxă de acces în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării şi, implicit, pe plajele de la Corbu şi Vadu. Păcat că nu mai este valabilă.

Închei editorialul cu dezamăgirea că nu stă în puterea mea să le cresc gradul de civilizaţie celor cărora le face plăcere să convieţuiască într-o mare troacă. Îmi rămâne măcar dreptul de a-mi exprima punctul de vedere cu privire la modul în care nu numai că distrugem litoral, dar şi propria sănătate.