Logica şpăgii Cine profită de pe urma examenului unitar pentru avocatură?!

Pentru prima dată în ultimii ani, examenul de primire în profesia de avocat se va susţine în mod unitar. Gurile rele spun că astfel s-ar încerca evitarea „nepotismelor" sau favoritismelor. Alte guri, şi mai rele încă, spun că este doar o modalitate de ridicare a „cotizaţiei" pentru a deveni avocat. Cu cât e mai importantă instituţia în care se susţine examinarea şi cu cât mai greu pare a fi examenul, cu atât şpaga este mai mare, cam aceasta ar fi logica simplă aplicată în cazul uniformizării concursului pentru viitorii avocaţi.

Uniunea Naţională a Barourilor din România a hotărât în cursul verii trecute că „examenul se va susţine în mod unitar, în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor - INPPA şi se va desfăşura prin INPPA Bucureşti şi prin centrele teritoriale ale acestuia". Totodată, „tematica şi bibliografia de examen sunt prevăzute în Regulamentul de examen, adoptat prin decizia nr. 04/2011 din 8 iulie 2011 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România". Foarte interesant, deşi Baroul Constanţa se afla la începutul discuţiilor „în cărţi" pentru a deveni unul dintre centrele teritoriale de examinare, se pare că ideea a căzut până la urmă. În aceeaşi hotărâre a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România se arată că centre teritoriale de examinare vor fi, în afară de INPPA Bucureşti, la Braşov, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi, Galaţi şi Timişoara. Aşadar, nici vorbă de Constanţa. Unde să fi dispărut însă importantul centru de la malul mării?! Să fie un semnal, vreun „hint" pentru cine are ochi să vadă sau creier să interpreteze faptul că Baroul Constanţa nu este, până la urmă, centru teritorial de examinare, în ciuda discuţiilor iniţiale? Mi-ar plăcea să cred că dincolo însă de orice fel de speculaţii stau certitudinile. Dar nici în certitudini parcă nu-mi vine să cred. Mai ales în lumina „logicii şpăgii", astfel cum a fost metoda expusă mai sus. Nu de alta, dar am auzit de prea multe ori de situaţii de gen pentru a mai crede într-un sistem juridic imaculat. Ce-i drept, vorbele nu fac doi bani dacă nu sunt susţinute de fapte. Însă, în ceea ce priveşte faptele, din păcate adesea ele vorbesc de la sine. Căci nu o dată, tineri avocaţi constănţeni, proaspăt intraţi în profesie, şi-au demonstrat (in)aptitudinile în instanţă, iar legile pe care se presupune că le-ar fi pregătit temeinic pentru examenul de admitere în profesie păreau a le fi nu numai necunoscute, dar mai-mai că se îndoiau de existenţa lor. În repetate rânduri, judecătorii le-au atras atenţia apărătorilor cu privire la nivelul mai degrabă slab de pregătire de care dau dovadă. În ceea ce mă priveşte, un exemplu mi-a rămas întipărit în minte: un tânăr avocat, pus la patru ace şi preţios peste măsură, atât de plin de sine că aproape nu se mai suporta nici el, căuta cu mare emfază un dosar cu o ucidere din culpă la Arhiva Civilă a Judecătoriei Constanţa. Trist este faptul că, în timp ce oamenii obişnuiţi erau intimidaţi de preţiosul avocat, abia într-un târziu, un coleg binevoitor i-a atras atenţia că uciderea din culpă ţine de Dreptul penal, nu de civil. Dosarul trebuia deci căutat la Arhiva penală. Ceva mai pleoştit, dar în continuare plin de sine, avocatul cu pricina a luat drumul Arhivei Penale. Iar în acest context, cum să nu te sperii când auzi de examenul de primire în profesie?!